Într-un timp copleșit de destrămări, golire, deconstrucție, Maniuțiu cultivă elipsă și plurisemnificația, ceea ce eliberează închipuirea tot atât cât limitează descifrările. Proza lui Măniuțiu a evoluat către infinitezimalul dens, către stilul eliptic până la evanescență, către crochiul de gestualitate japoneză, alternând cu ralantiul fascinatoriu, cu tușele iuți, reci ca lamă de cuțit, esențializate, dar palpitând de un estetism ușor morbid – cruzimi opiacee, etalate pe catifeaua roșu-lexicală, în cubul negru al fantasmelor. - Dan C. MIHĂILESCU
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
