Tu

     "Noile poeme ale lui Mihai Măniuțiu — cunoscut îndeosebi ca eminent regizor de teatru, dar și că înzestrat prozator — surprind de data aceasta prin alt joc, al „copilăririi" invocate cândva de Arghezi. De fapt, modelul din infrastructura viziunii lui Mihai Maniuțiu cred că e mai curând cel din Psalmul lui Lucian Blaga, care evocă vremurile când, copil, jucându-se cu Dumnezeu, îl „desfăcea ca pe o jucărie". [...] Sentimentul de părăsire, clamat chiar în termenii celui abandonat pe cruce de Tatăl, pătrunde totuși în poeme, unde se aude și strigătul din adânc al psalmistului, însă subtil surdinizat, difuz, cu o tandră discreție elegiacă. E tonalitatea ambigua ce domină spațiul de interferențe nostalgic-luminoase propus în aceste pagini de autentică poezie". (Ion POP)     Mihai Maniuțiu este regizor de teatru, scriitor și eseist. A montat peste o sută de spectacole în teatre importante din România și din străinătate, primind numeroase premii. A publicat mai multe volume de poeme și povestiri, dar și eseuri teatrale și un roman.     Fragment din volumul de poezii:      “mi-ai dat      mi-ai dat gândul Tău   puterea de a face cu gândul orice doresc   și după aceea mi-ai zis   „ești un copil ciudat   ce-a fost în capul tău   când ți-am dat gândul meu   și puteai face orice   să faci ce-ai acut"      mi-ai dat gândul Tău - i-am răspuns   mi-ai dat tăticule gândul Tău   și-n el era înscrisă ora   secundă   când o să mă părăsești   și din capul meu asta a ieșit   o piramidă mică de nisip   apoi o piramidă ceva mai mărișoară   din pietricele și din nisip   apoi una mai mare din granit   și așa mai departe   morminte   doamne“