Personaje înduioșătoare, o femeie gata să lase totul în urmă pentru a se redescoperi. O lume în care iertarea, maturizarea, înțelegerea trecutului și descoperirea de sine conturează povestea personajului principal, Maribeth Klein. Gayle Forman este un fin observator al naturii umane, iar romanul său irezistibil aduce în discuție ambivalența faptului de a fi mamă în ziua de azi, și pune întrebarea: ce se întâmplă când o femeie în toată firea fuge de acasă? Această poveste surprinzătoare, plină de compasiune, trezește la viața fanteziile secrete și vinovate ale multor femei. - People Magazine În primul său roman pentru adulți, Gayle Forman nu se sfiește să pună întrebări dificile. Cartea este amuzantă, dar te va face să îți pui multe probleme; cititorii o vor însoți pe Marybeth în călătoria sa, chiar și atunci când aceasta face un lucru de neconceput: își abandonează copiii. - Family Circle Romanul lui Gayle Forman este un basm pentru adulți și, ca orice basm, aduce în prim-plan temerile și visurile oamenilor, împărtășind, în același timp, și o serie de lecții de viață. - Minneapolis Star-Tribune Fragment din romanul: "Fără mine" de Gayle Forman "O săptămână mai târziu, Maribeth fu externată. Nu se simțea nici pe departe pregătită pentru asta. Așa fusese și ultima oară când ieșise din spital, dar, cel puțin pe-atunci, simțea că ea și Jason sunt o echipă. - Ne lăsă singuri cu ei, glumise Jason în legătură cu gemenii. Am mai exersat cu Skylark-ull lui tată. În acel moment, era complet singură. - Trebuie să-ți spun ceva, rosti Jason în timp ce Maribeth stătea într-un cărucior cu rotile și aștepta un taxi. Era ceva în tonul lui. Dacă nu ar fi fost proaspăt externată după o operație pe cord deschis, Maribeth s-ar fi gândit că avea să-i recunoască o aventură. - Ce? întrebă Maribeth cu precauție. - Știi că ți-am promis că te țin ca într-o bulă, când erai în spital, ca să nu-ți faci griji pentru nimic? - Da. - Ei, am făcut câte ceva. Cât ai stat tu în bulă. Lui Maribeth îi luă un moment să-și dea seama ce voia să spună. Era aproape sigură c-ar fi preferat aventura. Clătină din cap. - Nu cred. - N-am adus-o la spital. Nici nu ți-am spus de ea. - Iar ai vrut să scapi ușor. - Să scap ușor? Am zis să cer ajutor? - Cu ce ne-ajută maică-mea? - Păi, e o pereche de mâini în plus. Iar gemenii o adoră. - Perfect. Copiii au ocazia să se distreze cu buni, iar eu am ocazia să am grijă de-o a treia persoană. Ar fi vrut să spună „a patra persoană", dar nu zise nimic. În timp ce taxiul se îndrepta rapid către centru, Maribeth voia să se întoarcă, să meargă înapoi la spital. În zilele bune, avea nevoie de toată forța mentală ca să-i reziste maică-sii, iar asta nu era una dintre zilele ei bune. Jason o atinse ușor pe umăr. - Ești bine? - Știi că mă tot întrebi de ce aștept să pice și celălalt pantof? întrebă ea. El încuviință. - Ei, uite, de-asta. BUN VENIT ACASĂ , MAMI! FĂ-TE BINE REPEDE! scria pe afișul din hârtie creponată lipit de ușa de la intrare. Era pe cale să-și revadă copiii. Nu-i mai văzuse, de o săptămână, decât prin filmulețele pe care Jason le făcea în fiecare zi cu teIefonul, ca să-i arate că sunt în regulă. Dorul de ei o chinuia, primitiv, animalic. Dar în acel moment, stând în fața ușii, era paralizată de groază. Poate că n-ar fi trebuit să-i ceară lui Jason să nu-i ducă în acea zi la grădiniță. Jason deschise ușa. Pe masa de la intrare era o vază cu crini, lângă un morman de scrisori. Groaza i se adânci. - Maribeth, tu ești? o auzi strigând pe mama ei. Groaza și mai profundă. - Eu sunt, răspunse ea. - Liv, Oscar, ați auzit? Mami a venit acasă!”
