Prima carte a lui George Orwell, Fără un sfânt prin Paris și prin Londra este o relatare emoționantă și foarte detaliată a celor cîțiva ani de sărăcie autoimpusă prin care a trecut scriitorul după ce s-a întors din Birmania. Aflat în căutarea propriei voci narative, Orwell repudiază societatea „respectabilă” și explorează viața defavorizaților sorții, trăind în cămăruțe mizere și spălînd vase în bucătăria încinsă ca un cuptor a vreunui hotel parizian sau învîrtindu-se printre cerșetorii excentrici ai Londrei, al căror limbaj pestriț îl înregistrează fidel. Figurile surprinzătoare de cocote, drogați, cerșetori care folosesc ziare pe post de lenjerie și cerșetori schilozi cu talente filozofice pe care le aduce în scenă Orwell dezvăluie chipul hid al sărăciei, care pune sub semnul îndoielii orice urmă de umanitate. Fără un sfânt prin Paris și prin Londra urmează să fie adaptată pentru marele ecran, după un scenariu de Lee Hall, de către regizorul scoțian Kevin Macdonald. Orwell își observă personajele cu mare atenție și nu stilizează lumea pe care o descrie: cititorul vede astfel, neschimbat, tot ce vede și scriitorul. - The New York Times Book Review Un portret viu, plin de culoare al unei lumi ieșite din comun. - The Times Literary Supplement Autentică, deloc exagerată, inteligent scrisă. - The New Republic O lectură extraordinară, o carte excelentă și o mărturie de incontestabilă valoare despre societatea modernă. - London Evening Standard Fragment din cartea "Fără un sfânt prin Paris și prin Londra" de George Orwell "Alte trei zile, am continuat să batem orașul în lung și-n lat căutînd de lucru și să ne întoarcem acasă la mese tot mai mici constînd în supă și pîine, luate în dormitorul meu. Acum aveam încă două licăriri de speranță. În primul rînd, Boris auzise despre o slujbă posibilă la Hotel X, din apropiere de Place de la Concorde, iar în al doilea, patronul de la noul restaurant din rue du Commerce se întorsese, în sfîrșit. Ne-am dus la el după-masă. Pe drum, Boris a vorbit întruna despre averea considerabilă pe care ar trebui s-o facem dacă aveam să primim această slujbă și despre cît de important e să-i lăsăm o bună impresie patronului. - Aparență - aparența e totul, mon ami. Dă-mi un costum nou și pînă la ora cinei am să fac rost de un împrumut de o mie de franci. Ce păcat că nu mi-am cumpărat un guler cînd aveam bani! În dimineața asta, am întors gulerul pe dos; dar ce rost are, e la fel de murdar ca și pe față. Crezi că arăt flămînd, mon ami? - Arăți palid. - Fir-ar să fie, ce poți să faci cu pîine și cartofi? E fatal să arăți hămesit. Îi faci pe oameni să le vină să-ți dea un șut. Stai. S-a oprit în fața vitrinei unei prăvălii de bijuterii și s-a plesnit cu putere peste față, ca să-și readucă sîngele în obraji. Apoi, înainte ca îmbujorarea să-i dispară, ne-am grăbit să intrăm în restaurant și ne-am prezentat patronului."
Fara un sfant prin Paris si prin Londra
