Farmecul perfid al iubirii conjugale

Un roman de o justețe implacabilă, aproape brutală, care nu cruța nicio iluzie Irene Nemirovsky surprinde prin uimitoarea sa modernitate, prin felul foarte liber în care abordează plăcerea sexuală, avortul și, de asemenea, prin felul în care privește cuplul, ca refugiu și închisoare totodată. Tinerețea trecătoare, fragilitatea iubirii și vulnerabilitatea fericirii, pasiunea în cuplu și în afara lui, infidelitatea și amărăciunea minciunii sociale sunt supuse, toate, unei analize psihologice fine și subtile în acest roman cu parfum nostalgic, bine ancorat în epoca lui de început de secol XX și totuși încă extrem de actual. „Se sărutau. Erau tineri. Sărutările se nasc atât de firesc pe buze când o fată are douăzeci de ani! Nu e iubire, ci un joc; nu căută fericirea, ci un moment de plăcere…” Așa începe Farmecul perfid al iubirii conjugale, ca un roman de Scott Fitzgerald, cu o scriitură cizelată, bine ancorat în epoca lui și totuși de o uimitoare modernitate.