Fata intunecata a Lunii

    VOLUMUL VA FI ECRANIZAT DE 20TH CENTURY FOX     În acest thriller science-fiction noir, care are o desfășurare apropiată de filmul Marțianul de Quentin Tarantino, un android anarhist comite o serie de crime pe o bază de pe Lună numită Purgatoriul, loc de detenție pentru răufăcătorii trimiși aici de pe Pământ. Un fost polițist, locotenentul Damien Justus, este trimis pe Lună ca să investigheze cazul și să-l prindă pe criminalul în serie, androidul Leonardo Black.      Fragment din romanul "Fața întunecată a Lunii" de Anthony O'Neill:       „După ce îndură alte șase lovituri, droidul reuși, în sfârșit să pună o mână pe bară. Dar înainte de a o trage cu putere, încât să-l atragă pe om în raza lui de acțiune, acesta dădu viclean drumul barei și sări în spate, cu pași defensivi mari. Droidul ezită câteva secunde, apoi se angaja în atac, ținând bara ca pe o bâtă și intenționând să-i administreze omului același gen de lovitură - cu sete. Însă omul ridică deja de jos un bolovan, o mișcare imosibilă pe Terra, pe care-l aruncă spre droid ca pe o minge medicinală. Droidul se văzu nevoit să se ferească pentru a nu fi lovit.     Pe urmă omul, care continua să se retragă, începu să ia pietre mai mari și să le arunce cu o acuratețe surprinzătoare, deși se află la o distanță de aproape treizeci de metri. Droidul se văzu iar nevoit să se aplece și să se ferească. Situația începea să devină ridicolă - droidul era dominat în lupta de o ființă omenească, de un om pe care-l putea ucide în câteva secunde.     Droidul decise că-i ajunsese cât îndurase.     „Pierde-ți cumpătul adesea. Și bine.”     Se repezi peste solul împănat cu pietre - nici măcar nu mai zâmbea - și se năpusti asupra individului bizar, hotărât să-l oprească pentru totdeauna din acțiunile lui. Dar omul execută o altă mișcare evazivă curioasă, pe jumătate ghemuire, pe jumătate salt, și reuși cumva să scape din nou din strânsoarea droidului. Și acesta își schimbă direcția - o mișcare ca de bici care plesnește însă ciudată ființă omenească reuși din nou să-l evite.     După aceea cei doi se angajară într-o cursă ridicolă de urmărire, sărind ca niște canguri, schimbând abrupt direcția încolo și încoace, îndreptându-se la un moment dat către joncțiunea zi-noapte înainte de a se replia, cu ființa omenească reușind la un moment dat să alunece din strânsoarea droidului și să se îndepărteze din nou de el.     Droidul se opri câteva secunde, ca să-și calculeze opțiunile, și încasa o piatră în față - lovitura îi înclină capul într-o parte, făcându-l să tremure ca și cum ar fi fost cuprins de un frison.     lar când se uita spre ființă omenească - nimic. Nu-l mai văzu pe acel om bizar nicăieri. Probabil că se ascunsese în spatele unui bolovan. Sau căzuse într-o groapă din sol. Droidul se puse în mișcare, luându-se după urmele omului întipărite în praful lunar asemănător grafitului, numai că în acel moment se vedeau foarte multe urme - mergând în toate direcțiile, fiecare dintre ele suficient de proaspătă ca să poarte o amprenta termală -, încât era imposibil de văzut unde dispăruse prada. Putea la fel de bine să se fi dematerializat.     Așa că droidul luă o decizie extrem de logică. N-avea sens să urmărească un om care foarte probabil era oricum condamnat. Acolo, în Zona Întunecată a Lunii, la mare depărtare de orice, șansele de supraviețuire ale omului erau minuscule până la inexistente. Mai mult, droidul nu dorea să fie îndepărtat de LRV - ceea ce ar fi fost o idee vicleană din partea omului ca să redobândească posesia vehiculului și să fugă cu acesta din acel loc.     Așadar, se duse înapoi spre vehicul. Se așeză pe scaunul șoferului. Examina manetele de control - mai primitive decât cele ale oricărui vehicul cunoscut de el, dar putând fi încă  recunoscute. Apucă maneta de control. O trase înapoi până la capăt și dădu drumul frânei. Împinse maneta înainte. Iar după câteva tresăriri, vehiculul o luă din loc, fără ca droidul să-l mai zărească pe acel om pe undeva. În câteva minute, scena luptei și orice posibilitate de a mai fi atacat de ființă omenească rămaseră complet ascunse în spatele orizontului. Droidul își spuse că o astfel de situație era, de fapt, mai crudă decât era normal, deoarece, în definitiv:  „Dai dovadă de milă dacă ataci direct jugulară.”