Sorina este o adolescent atipică. Uneori uită. Uneori își pierde cunoștința. Uneori se sufoca. Deși se implică în problemele infantile ale prietenilor ei și are o viață normală, Sorina trăiește din întrebări și dorința de a căpăta răspunsuri. Nu își descifrează identitatea, iar acest lucru o macină, iar halucinațiile care îi produc un rău atât phisic, cât și fizic, nu îi dau pace. Adrian este caracterizat de o veselie incredibilă. Înconjurat de secrete și incertitudini, acesta face tot posibilul să îi redea bucuria. Dar afecțiunea lui îi dă de bănuit Sorinei și aceasta se trezește întrebând de ce un băiat pe care abia l-a cunoscut se comportă de parcă ar cunoaște-o de o viață? Îi spune că o să rămână mereu lângă ea. I-a mai promis cineva acest lucru. Dar cine? Fragment din roman: “Mă târasc exact ca un șarpe care tocmai a înghițit trei oameni de două sute de kilograme: greu și scârbos de dureros. Durerea îmi pulsează în cap de parcă niște cuișoare, înfipte unul câte unul, se preocupă să-și ducă la bun sfârșit munca și se continuă în spatele pleoapelor mele. Sunetul pașilor, alunecând monstruos pe podea, e deranjant pentru urechile mele, dar îmi este prea somn ca să mă preocupe îndeajuns de mult toată chestia asta. Din moment ce sunt, parcă, pe altă lume, am brilianta idee să nu mă duc la școală. Exceptând absențele, interogatoriul și morala interminabilă a dirigii, statul acasă nu îmi aduce alte neplăceri. Aseară am făcut sport două ore. M-am liniștit, dar n-am reușit să dorm din cauza energiei pe care o căpătasem. Din bucătărie vine un miros de ouă prăjite. Numai că nu îl găsesc pe Adrian, așa cum mi-am imaginat, ci pe fratele lui. - Voi, ăștia din familia Gherman, doar de ouă știți? - Sunt punctul nostru forțe, ne mândrim cu ele, zice Mihail. Ce să zic, mă încântă faptul că cei doi frați au aceleași apucături. - Mda, mă bucur, spun, înhățând din frigider o sticlă de chefir și retrăgându-mă în sufragerie, pe canapea. Adrian nu e pe aici, altfel i-aș fi simțit prezența imediat. Desfac capacul sticlei și gustul acrișor al chefirului mă înviorează puțin. Îmi este prea lene să respir, darămite să mă mai și mișc, așadar mă aplec și las sticla pe podea, lângă canapea. - Probleme în paradis? Vocea lui Mihail îmi distruge speranța de a fi liniștită. - Care paradis? mormăi, și-mi dau seama că sunt răgușită. - Tu ai dormit aseară aici, asta înseamnă că dragul meu frate a fost cel care nu a dormit acasă. Acum mi-a captat toată atenția. - Ce ai spus? - Mda, mă gândeam că vei fi interesată, zâmbește el cu șiretenie."
