Dacă visul din poemele lui Carmen Firan este integrator, apropiind-o de mecanismele ce produc suprarealitatea, somnul devine un factor de conciliere, un pact cu lumea dezlănțuită, un teritoriu al tandreței sfâșietoare... Această trăire codificată devine deopotrivă semn al autenticității, dar și marca stilistică a unei poete de forță, pentru care motivația umană a gestului de a scrie este resortul unei remarcabile vocații artistice. - Traian T. Coșovei Întâlnirea amoroasă - subiect frecvent al poemelor, ca și despărțirea, de altfel - are loc în condiții stranii, într-un cadru real care a virat spre fantastic. Există chiar o cochetărie cu moartea, un joc ingenuu. PoemeIe semnate de Carmen Firan constituie o discretă euforie realizată prin asonante și rime apărând ici-acolo, prin imagini surprinzătoare, dar și cu ajutorul unui ritm cu totul firesc, colocvial, de confesiune melancolică. E vorba de o neliniște a vieții în iubire, căreia îi nalucește - ca prezență a morții - o continuă dedublare, ca și când persoana s-ar afla permanent în fața unei oglinzi. Jocul în doi trece de cele mai multe ori de la hârjoneala iubitei cu iubitul la drama narcisiacă a lui ego și alter ego. - Ștefan Augustln Doinaș
