Cînd animalele de la fermă își alungă stăpînul bețiv, toate sînt cuprinse de un zel colectiv. Fiecare muncește peste program, astfel productivitatea crește și, pentru moment, gurile sînt sătule. Regulile de aur ale colectivității vor fi înscrise cu litere uriașe pe un hambar: toate animalele sînt egale, nici un animal să nu bea alcool, să nu poarte haine, să nu doarmă în pat, să nu-și ucidă semenii. Dar nu trece mult pînă cînd porcii preiau conducerea fermei și se bucură de privilegiile puterii. Punctul culminant, o subtilă ironie la adresa regimului comunist, poate fi înțeles fie și numai din ultima regulă care mai rămîne înscrisă pe hambar: „Toate animalele sînt egale, dar unele animale sînt mai egale decît altele”. Ediție adaptată și ilustrată de Odyr Traducere de Ona Frantz Vîrsta recomandată 9+ Fragment din cartea "Ferma animalelor. Roman grafic" de George Orwell: "Tot anul acela animalele munciră ca niște robi. Dar munceau cu bucurie. Munceau câte șaizeci de ore pe săptămână iar în august, Napoleon anunță că se va munci și în după-amiezile de duminică. Munca aceasta era strict pe bază de voluntariat, dar orice animal care absența de la ea avea să primească rațiile reduse la jumătate."
