Fețele puterii explorează obsesia pentru putere hrănită de temeri, de suspiciuni, de neîncrederi şi de anxietăți, care duc în cele din urmă la paranoia puterii și conduc personajul principal spre singura modalitate în care acest simptom poate fi depășit: instaurarea conducerii veşnice în numele clasei muncitoare.
Romanul explorează traseul necontenit al Dictatorului între sentimentul puterii şi teama pierderii ei, o mişcare perpetuă care poartă personajul de la putere la puterea absolută, o unificare obsesivă a tuturor puterilor publice. Închiderea prematură a perioadei de liberalizare de la sfârşitul anilor \'60 şi intrarea într-o matcă neostalinistă, consfințită prin Tezele din iulie 1971, reprezintă contextul istoric în care se desfăşoară acțiunea romanului, care combină documentarea istorică cu ficțiunea verosimilă.
Fețele puterii
