Fiica ascunsa

    O meditație profundă și emoționantă asupra condiției de femeie și mamă. Leda, o profesoară de literatură engleză, divorțată de multă vreme, rămâne pentru prima oară singură după ce fetele sale, de-acum mari, pleacă în Canada, să locuiască împreună cu tatăl lor. Convinsă că va fi copleșită de singurătate și de un sentiment de inutilitate, Leda găsește în schimb o libertate la care nu îndrăznise să se gândească. Această libertate însă, se transformă într-o necruțătoare introspecție provocată de întâlnirea cu o familie gălăgioasă într-un sătuc din sudul Italiei, unde Leda pleacă într-o mică vacanță. Astfel, povestea unei femei care se redescoperă pe sine devine povestea unei confruntări nemiloase cu trecutul.     Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în așa-numita „Febra Ferrante". Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârșită, cu o intuiție artistică ieșită din comun, care a câștigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – și a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare care vorbește într-un stil plin de frumusețe și forța despre sentimentul de apartenență la un loc, despre relațiile umane, dragoste, familie și prietenie.       "Senzațional este că, pe măsură ce urmărește cu empatie extremele personajelor sale, stilul lui Ferrante răzbate dincolo de orice limită, nerăbdător parcă să ducă fiecare gând până la concluzia sa cea mai radicală și, înapoi, până la punctul cel mai radical în care a prins contur. Lucrul acesta este evident în curajul cu care naratoarele femei vorbesc despre copii și maternitate." - James Wood, The New Yorker     "Când citești un roman al Elenei Ferrante te simți ca și cum Kafka ar fi scris un roman în care Gregor Samsa nu se transformă într-un gândac, ci devine conștient fără încetare de identitatea sa de insectă, descoperind metafore ale acestei identitați peste tot în jurul lui." - The Guardian     "Deși în romanele Elenei Ferrante spațiul și timpul sunt bine precizate, referințele externe sunt atenuate, lăsând locul mișcările subtile, intime, din subterană ale gândurilor și emoțiilor." - Harper’s Magazine     "Cred că un cititor adevărat nu căută chipul fragil al autorului în carne și oase, ci mai degrabă fizionomia brută pe care o conține fiecare cuvânt." - Elena Ferrante Autor recomandat de Vasile Ernu în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți".