Poate o carte in care ultimele clipe ale unor oameni se deruleaza pe fundalul unor boli incurabile, cu toata incarcatura lor emotionala aferenta, sa lase lumina sau speranta cititorului? Poate filmul vietii lor sa influenteze firul gandurilor celor cu care se intersecteaza, fie cat clipa ascultarii, fie cat o schimbare ulterioara de atitudine? Sau povestile altora au pretul unei intamplari, pe langa care trecem si ne vedem de ale noastre mai departe? Prin noua sa aparitie editoriala, Ileana Vladusel nu da raspunsuri la asemenea intrebari, ci doar le fixeaza mai bine acolo unde erau incipiente sau, pur si simplu, le scoate la iveala acolo unde nu aparusera inca. Intercalate cu aceste istorisiri la persoana intai, dar in spiritul acelorasi dileme despre soarta si liber arbitru, cartea ,,Fragmente de viata" ne mai propune si cateva destine la neutralitatea persoanei a treia, derulate in intregime sau prinse intr-un anume moment al lor, de rascruce, care duc, insa, la concluzii identice: ce merita si ce nu, cu ce plecam si ce lasam in urma. O astfel de constientizare, departe de tragismul aparent, a expresiei antice memento mori, ar putea da trairii clipei, la o adica, valoarea cuvenita. Timpul povestirilor este cel prezent, cat certitudinea faptului ca se poate desfasura la un pas de noi oricare dintre ele, iar personajele sunt atat de viabile, incat ne putem recunoaste fiecare dintre noi, inclusiv in cele negative. Insa autoarea nu judeca nimic - ea doar consemneaza, in stil uneori alert, alteori pasiv si in minime, dar cu atat mai pregnante, figuri de stil, iar cititorul ramane sa ia ce-i convine din aceste povesti de viata.
