Cartea Fratia. Seria Assassin's Creed. Vol.2 PDF

    „Lucrăm în întuneric pentru a sluji lumina.” Ordinul Asasinilor     Prezicerile mărului nu puteau fi schimbate, fiindcă el arată viitorul așa cum avea să fie și nimeni nu-l putea modifica, tot așa cum nimeni nu putea modifica trecutul.     Roma, cândva măreață, zace în ruine. Orașul este sufocat de mizerie și degradare, iar locuitorii săi trăiesc asupriți de nemiloasa familie Borgia. Un singur om îi poate elibera de tiranie: Ezio Auditore, Maestrul Asasin.     Fragment din romanul "Assassin’s Creed. Frăția" de Oliver Bowden:     ”— Nu voi avea liniște până n-o să știu că Cesare este mort.     — Ei bine, există o cale de-a afla.     Ezio îl privi pe Leonardo.     — Te referi la Măr?     — Unde este?     — Aici.     — Atunci scoate-l și haide să-l consultăm.     Ezio șovăi.     — Nu, este prea puternic. Trebuie să-l ascund pentru totdeauna de mâinile oamenilor.     — De ce, dacă este atât de valoros? întrebă Leonardo ridicând nedumerit din umeri.     — Cu mulți ani în urmă, chiar tu ai spus că n-ar trebui să se îngăduie să cadă în mâini necuvenite.     — Atunci tot ce avem de făcut este să-l ținem departe de mâinile cui nu trebuie.     — Nu există nicio garanție că putem face asta mereu.     Leonardo îl privi cu gravitate.     — Dacă vei hotărî vreodată să-l îngropi undeva, promite-mi un singur lucru.     — Ce anume?     — De fapt, două lucruri. În primul rând, păstrează-l atâta timp cât ai nevoie de el. Ar trebui să ai totul de partea ta, dacă ai drept țel nimicirea definitivă a familiei Borgia și a Templierilor. Dar după ce vei termina și o să vrei cu adevărat să-l ascunzi de restul lumii, gândește-te la Măr că la o sămânță ce urmează să fie plantată. Lasă indicii privind locul lui, pentru cei care vor fi în stare să-l găsească. S-ar putea ca într-o bună zi, viitoare generații - poate viitori Asasini - să aibă nevoie de puterile Mărului, pentru a le folosi de partea binelui.     — Și dacă va cădea în mâinile altuia ca Cesare?     — Văd că revii întruna la Cesare. De ce nu încerci să scapi de toate gândurile astea și să vezi dacă nu te-ar putea îndruma Mărul?     Ezio reflectă câteva minute, apoi zise:     — Bine.     Dispăru pentru o clipă și reveni cu o cutie pătrată acoperită cu plumb, cu încuietoare masivă. Scoase de sub tunica o cheie prinsă pe un lănțișor de argint în jurul gâtului și descuie cutia. Înăuntru, pe un suport de catifea verde era Mărul. Cenușiu și deloc impresionant, ca întotdeauna când era inert, avea mărimea unui mic pepene galben și o textură ciudat de moale, foarte asemănătoare pielii umane."