Freeman's: Cele mai bune texte noi despre Familie

    “Freeman's: cele mai bune texte noi despre Familie” este a doua antologie literară din seria numită de recenzori “curajoasă” (Minneapolis Star-Tribune) și “proaspătă” (Chicago Literați). După primul număr, Freeman’s: Arrival, Freeman orbitează în jurul unei teme recurente în textele celor mai buni scriitori: familia.     Printre autorii acestui volum se numără: Mo Yan, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2012, Marlon James, câștigătorul Man Booker Prize 2015, Aleksandar Hemon, Sandra Cisneros, Athena Farrokhzad, Valeria Luiselli, Claire Vaye Watkins, Claire Messud și Garnette Cadogan.     Cu texte de ficțiune, eseu și poezie extraordinare și publicate în premieră, “Freeman's: despre Familie” strânge cele mai amuzante, sfâșietoare și exploratoare povești despre viața de familie de la giganți și de la cele mai noi voci ale literaturii mondiale în egală măsură.     Fragment din volum:       “În camera de la etaj a Unchiului Julius, mi-a trecut prin fața ochilor viața unui adolescent care a suferit mai mult decât aș putea eu vreodată. Mi l-am imaginat sfârșit după o zi de muncă de 14 ore, cu bășicile din palme supurând, cu plămânii horcăind de la duhoarea de sânge închegat și oxid de calciu. Într-o zi, aude poveștile instigatoare ale unui student de la oraș despre un ținut unde oamenii au demolat edificiul putred al exploatării umane și nu numai că sunt plătiți decent, ci se bucură realmente de roadele muncii lor. Am știut atunci, la fel cum o știu și astăzi, că și eu aș fi visat la fel de asiduu să evadez din ocna suferinței și sărăciei în utopia pusă în practică a Uniunii Sovietice. Nu am niciun dubiu că dacă aș fi fost în pielea lui, pe care Unchiul Julius și-o oblojea singur, aș fi aderat la fel de prompt la grandiosul proiect al justiției sociale pe care oamenii îl numeau comunism.     Și Unchiul Julius a fost prompt. S-a alăturat proaspăt-înființatului Tineret Comunist Iugoslav în 1924, devenind membru cu drepturi depline al Partidului în 1926. După ce-a ieșit din armată, Partidul s-a hotărât să-l trimită la studii în URSS. Nu avea actele în regulă și nici nu deținea mai mult de 50 de dolari, dar ardea de nerăbdare să plonjeze în viitorul luminos. A zăbovit o perioadă în Polonia, așteptând să rezolve cu actele, dar apoi s-a impacientat și s-a hotărât să treacă ilegal în URSS. În timp ce santinelele poloneze de la granița trăgeau după el, a traversat alergând un râu înghețat; gheața s-a fisurat, dar răul era puțin adânc; pulpanele paltonului îi erau ciuruite de gloanțe.      Înainte să se poată bucura de libertatea utopică din URSS, a fost mai întâi închis pentru câteva luni. GPU-ul (securitatea de stat, care în curând va căpăta notorietate deplină ca NKVD-ul lui Stalin) l-a interogat, iar el a reușit să-i convingă că nu e spion, ci un simplu tovarăș comunist iugoslav."