Fuga din Egipt

Aceasta carte face parte din colectia Anansi Ego • Autorul bestsellerului Striga-ma pe numele tau Fuga din Egipt este cronica spectaculoasa a unei familii evreiesti, urmarita de la curajoasa ei statornicire in cosmopolita Alexandrie la exodul infrangerii, trei generatii mai tarziu. Intr-o proza eleganta, inteligenta, Andre Aciman ne deschide calea catre personajele excentrice care i-au cladit viata: Vili, ingamfatul aventurier-supererou, soldat, negustor si spion, cele doua bunici, Printesa si Sfanta, care barfesc la piata de peste in sapte limbi straine, matusa Flora, o nemtoaica refugiata care spune tuturor ca evreii pierd totul "de cel putin doua ori in viata". Printre aceste figuri insolite, cititorul va cunoaste un baiat care, desi tanjeste sa vada lumea larga, nu vrea sa lase in urma Egiptul.   Un portret seducator al unei lumi disparute...  Magic. - Michiko Kakutani, The New York Times Marea realizare a lui Aciman este ca a recreat o lume acum disparuta si ne-a oferit portretul afectuos-ironic al acelora ce-au fost exilati din ea. - The New York Times Book Review Trecutul readus la viata in elegantul memoir al lui Andre Aciman este plin de lotiuni de castravete si muzica lui Schubert, de aroma de parmezan si clampanitul pulurilor de la jocul de table, de toate mirosurile si sunetele pe care le-a cunoscut in Alexandria inainte s-o paraseasca. - The New Republic Poate ca Aciman a lasat in urma Egiptul, dar nu l-a parasit niciodata, si nici Egiptul pe el. - The Washington Post Istoria extraordinara a unei familii excentrice, a unei societati fascinante si a unei culturi cosmopolite complexe. - Eva Hoffman   Traducere din limba engleza de Alexandra Turcu.   Fragment din cartea "Fuga din Egipt" de Andre Aciman: "Mama a observat ca se intampla ceva ciudat in oras de indata ce a pasit afara din magazinul de lana in seara aceea. Un intuneric neobisnuit plutea peste statia de autobuz aglomerata din piata mare; oamenii frematau pe strazi, se inghesuiau pe trotuare asteptand autobuzele care ajungeau mai burdusite decat de obicei, clatinandu-se sub greutatea pasagerilor care se tineau de usi sau unul de celalalt. Brusc, luminile din Hannaux, cel mai mare magazin universal din oras, s-au stins, urmate imediat de luminile anexei Hannaux, din dreapta. Multimea a inceput sa se panicheze cand cineva a remarcat ca pana si Hannaux a trebuit sa-si stinga luminile. Apoi s-au stins luminile de la St. Katherine. Totul era scaldat in intuneric acum, iar noi ne-am ghidat pasii dupa iluminarea inconstanta, sporadica a farurilor de la masini. Si altii pareau sa faca la fel. Dintr-odata, oameni purtand galabiya s-au apropiat in graba, aproape ciocnindu-se de noi. Scandau sloganuri. Mama m-a luat de mana si a inceput sa paseasca iute inspre rue Cherif, avansand tot mai grabit pe trotuar pana cand am zarit un aprozar pe o strada laturalnica. Proprietarul grec statea in fata usii, tinand in ambele maini o manivela, ca si cum era pe cale sa alunge hotii cu arma lui improvizata. Cand m-am uitat prin usa deschisa, am vazut ca magazinul era plin de clienti, majoritatea ajunsi acolo, la fel ca noi, ca sa caute adapost. De afara, grecul a lasat grilajul magazinului pana la nivelul genunchiului. Apoi, aplecandu-se pe sub grilaj, s-a strecurat inapoi in incapere, a sprijinit manivela de tocul usii, si-a intins sortul, i-a netezit cutele si, frecandu-si mainile una de cealalta, ca si cum nu era decat o alta furtuna care putea foarte bine sa se domoleasca si sa se faca din nou vreme buna, s-a pregatit sa ia urmatoarea comanda. Bacanul nu avea nici cea mai mica intentie sa inchida mai devreme in seara aceea de toamna. Cumparatorii umpleau de obicei strazile dupa ce ieseau de la serviciu, cand trotuarele pulsau de haosul de lumini ce se revarsau din cafenelele si pravaliile pline, mai ales acum, ca zilele erau mai scurte si magazinele ramaneau deschise mult dupa lasarea intunericului. Prin vitrine, vedeai femei proband manusi, vanzatoarele impaturind si asezand la nesfarsit pulovere in culorile curcubeului. Am simtit firele puloverului meu frecandu-mi-se de barbie; era ceva calduros, placut si bland in mirosul tomnatic, moale al lanii noi, care prefigura seri lungi in ceainarii, cumparaturi de sarbatori si cadouri de Craciun. Am lasat inca o data lana sa mi se frece de barbie, gandindu-ma la tarte si ciocolata calda la Delices, cea mai mare patiserie din Alexandria, unde trebuia sa ne intalnim cu matusa Flora in seara aceea si cu tata putin mai tarziu si unde aveam sa ne reunim sub revarsarea luminilor de seara, intr-un portocaliu-stins, la masa noastra obisnuita cu vedere la portul vechi, in timp ce chelnerii aduceau la mese comenzile de familie pe platouri imense."