Cartea Generationismul literar. Concepte, istorie, marturii PDF

Cartea de față are o istorie specială. E prima parte a amplei panorame pe care Ion Bogdan Lefter a consacrat-o în 1984-1985 începuturilor poeziei românești postmoderne, deci colegilor săi de generație, atunci încă foarte tineri. Nu s-a putut publica pînă la sfîrșitul lui 1989, cînd regimul comunist s-a prăbușit, apoi apariția i-a fost amînată de autor pînă în 2005, la 20 de ani de cînd fusese scrisă, drept care titlul a fost adaptat la situație: Flashback 1985. Începuturile „noii poezii”. Se reeditează acum în două volume separate: prima parte, „Generaționismul” literar. Concepte, istorie, mărturii, e introducerea teoretică, istorică și narativă, construită în jurul conceptului promovat în actualul frontispiciu; iar partea a doua, rebotezată Începuturile poeziei postmoderne (1977-1985), cuprinde analizele pe autori, convocați pentru o foarte precoce „strigare a catalogului”. De notat că evoluția ulterioară a poeților a confirmat viziunea de la start a colegului critic, devenit între timp – deloc întîmplător, deci! – unul dintre cei mai importanți exegeți ai fenomenului postmodern românesc. Fragment din cartea "Generaționismul literar. Concepte, istorie, mărturii" de Ion Bogdan Lefter "Operele critice, adevăratele opere critice au înfățișarea unor edificii stînătoase, ridicate după ce serviciile de proiectare au schițat, au calculat valori și proporții și au decis. Elementele componente se potrivesc, se completează, rimează. Și totuși, să fie oare drumul unui critic atît de armonios, să nu facă strop de ocol, să nu se rătăcească nici o clipă între detalii care să se întîmple să fie disparate? Despre poet, Eliot spune și Eliot are - cine să-l contrazică? - dreptate: „Cînd mintea unui poet e perfect utilată pentru munca pe care o depune, el amalgamează tot timpul experiențe disparate; trăirile omului obișnuit sînt haotice, neregulate, fragmentare. El se îndrăgostește sau îl citește pe Spinoza, iar aceste două experiențe nu au nimic a face una cu alta, nici cu zgomotul mașinii de scris sau cu mirosul de mîncare; în spiritul poetului aceste trăiri disparate ajung mereu să alcătuiască întreguri noi" (Eseuri, tr. rom., Editura Univers,1974, p. 200). Să-l definim încă o dată - și tot pentru moment - și pe critic cu nccste cuvinte: el e un om care amalgamează lucruri disparate și alcătuiește întreguri noi."