Cartea Getii rosii PDF

Geții roșii: prețul sângelui Culoarea roșie apare încă din zorii civilizației umane, la primele picturi parietale din peșteri de acum zeci de mii de ani, în modul în care au fost vopsite primele obiecte de ceramică, dar și în pudră (ocru) cu care au fost presărate mormintele din epoca pietrei și bronzului. Purpură roșie și porfirul roșu au fost căutate și folosite de omenire în „zonele" imperiale și regale de mai apoi. Roșu este sângele nostru, având baza creată din fier. Pentru că a constatat că în perioadele în care veneau ploile roșii, urmau cataclisme planetare ce schimbau relieful și condițiile de viață, dar apăreau și specille noi, omul și-a imaginat că este vorba de menstruația marii zeițe creatoare. Animalele și oamenii care aveau fier în sânge, la schimbarea de polaritate a planetei (inversarea polilor magnetici), aveau de suferit (ruperea formelor vechi). Că dovadă au rămas oasele rupte ale oamenilor și diferitelor animale depuse în crăpăturile stâncilor montane sau în grote. Fierul este singurul metal care „face pasul la histerezis". În același fel, peliculele magnetice folosite pentru înregistrări audio, video și de date (casete audio, benzi de magnetofon, dischete de calculator, hard-discuri, cărți de credit etc.) se bazează pe fenomenul de remanență magnetică deci pe histerezis pentru a memora câmpul magnetic aplicat la înregistrare. Aceasta este taina Păcatului originar înregistrarea feromagnetică, ce se poate extinde pe 7 generații. Postul creștin face să scadă nivelul fierului în sânge (anemie). Astfel nu poate fi accesată „memoria" acestor evenimente (păcate). Libațiunile de sânge se făceau în același scop. Chiar și portul măștilor în carnaval era o ascundere de Marea zeitate (pierdere a identitaii). „Ochiul care vede tot" poate urmării tot ceea ce intră în sfera histerezisului și poate influența (pedepsi) la Ceasul Judecății. Cei cu cupru în sânge (albastru) erau aleșii. Cei cu fier (roșu) sufereau. De aceea au existat în istoria umanității o epocă a lemnului, lutului și pietrei, apoi a aramei și a bronzului, iar abia după aceea o epocă a fierului. De aceea, în caz de nevoie, ,,se dezgropa" securea (de fier) a războiului, altfel ea fiind îngropată. - Conf. Univ. Dr. George V Grigore