Ghidul nesimtitului

Cu un cuvânt de întâmpinare de Andrei Pleșu și cu un prolog în versuri de Șerban Foarță   Nesimțirea e un virus redutabil, cu instalare rapidă și efecte demolatoare. Ea se instalează în aproapele anonim, dar îi afectează mai mult pe cei din jur. Nesimțitul devine pe zi ce trece o prezență constantă, greu de evitat și imposibil de strunit. În tren sau la operă, în autobuz sau la biserică, în parc sau la teatru, în Parlament sau la bloc, reprezentanții acestei categorii fondează un cult volatil, fără agendă și fără orizont. Religia lor e sfidarea celorlalți. Nesimțitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca și cum l-ar avea. E invaziv până la ubicuitate, pisălog până la nevroză și vociferant până la delir. Îl vezi unde nu te aștepți, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colț de stradă și pe fiecare culoar de vagon. Însă nici măcar el nu deține toate pârghiile meșteșugului. E imperfect și are nevoie de îndrumări. Exact asta face Ghidul nesimțitului – furnizează reglajele necesare celor ispitiți de performanță în domeniu. Sigur, miza lui formativă și informativă e o glumă. Ghidul nesimțitului vrea în primul rând să amuze. Numai că în spatele tonului ironic al cărții răsar fapte, întâmplări și buclucuri de care foarte mulți dintre noi au avut parte. Și peste care n-au putut trece doar cu un duș, o casetă cu muzica de relaxare sau o înjurătură bine țintită.