Omul care muta norii. Sapte intamplari

Un bărbat se trezește ducându-și viața sub dominația unei cifre. Un altul e luat de pe o bancă din parc și pus să imite, într-un show ținut în inima Capitalei, un șarlatan presat de urgențe neamânabile. Un preacucernic angajează un evlavios care trans­forma un cantonament în loc de rugăciune și plasează mătănii în locul televizoarelor din camere. Doi surdomuți deschid, într-un târgușor din Provence, un joint venture care cheamă la lupta gustul și mirosul. O fată cu nume înșelător se îndreaptă spre groapă ascultând obsesiv Sepultura. O pereche de pungași adolescenți fură de prin case și lăsă o semnătură sfidătoare, colorând de fapt visul unui al treilea. O povestitoare bizară deapănă o pățanie în care lucrurile scapă de sub control în centrul Romei.   Sunt șapte întâmplări de ieri și de azi, din Franța sau din Italia, dintr-un colț al Bucureștiului său dintr-altul. În Omul care mută norii, Radu Paraschivescu se suie la volanul prozei scurte și își plim­ba cititorii pe un traseu cu o serie de opriri la cerere: stu­poare, veselie, tandrețe, deznădejde și speranța. Fragment din cartea "Omul care mută norii. Șapte întâmplări" de Radu Paraschivescu "- Tu precis știi diferența dintre propriu și figurat? m-a întrebat, ca de la arhanghel la arhanghel. Relația dintre Michael și Antonia mi-a dovedit, cu fiecare zi, cât de igienică era concepția mea despre lume, viața și mai ales femei. Era genul de relație în care balanța stă în echilibru doar în primele clipe. Antonia răspundea iubirii cuminți a lui Michael prin filaj, bănuieli și izbucniri de gelozie. Nu era clar ce anume îl califică pe danez pentru postura de fustangiu, câtă vreme își pierdea din ochi jumătatea – o performanță cu totul remarcabilă, date fiind dimensiunile ei. Ceva însă – poate urmările unui trecut contorsionat, poate dezamăgiri recente – surpase rezervele de încredere ale Antoniei și-o făcuse să vadă în fiecare privire a lui Michael uvertura unui adulter și în fiecare gest de politețe la adresa altei femei o invitație la rut. - Dac-aș avea atâtea cuceriri câte u am ținut deschise, aș fi peste Casanova, Don Juan și Cristian Borcea, am încercat să-l consolez pe Michael. - Cine e Cristian Borcea? - Cineva care e peste Casanova și Don Juan. Trăită în cheia geloziei, idila dintre Michael și Antonia s-a sfârșit seara când danezul s-a întors acasă mai vesel decât ar fi fost prudent după atâtea ore departe de aleasă inimii. Roșcata a mirosit imediat că nu-i a bună. Și s-a interesat, cu o licență de exprimare provocată, fără doar și poate, de tensiunea momentului: - Unde vii la ora asta?"