Gorgias sau despre retorica

Pledoaria lui Socrate din finalul disputei cu sofiștii Gorgias, Polus, Callicle și Cherefon, pentru desăvârșirea omului și pentru promovarea binelui în treburile statului, explică de ce învățatul de o rară puritate morală, care era Teofil Simenschy, a ales și a tradus, în 1920, dintre toate dialogurile lui Platon tocmai Gorgias (sau despre retorică): „Singură afirmația aceasta rămâne neclintită - rostește Socrate -, anume că trebuie să ne ferim mai mult de-a comite o faptă rea, decât de a o suferi, și că cea mai înaltă datorie a cuiva este ca să-și dea silința nu ca să pară bun, ci ca să și fie, atât în particular, cât și în public; iar dacă cineva devine rău în vreo privință, trebuie să fie pedepsit; și aceasta-i al doilea bine după acela de a fi drept; ca să devii drept și să fii îndreptat prin pedeapsă; iar orice lingușire, atât față de sine cât și față de ceilalți, fie puțini, fie mulți, trebuie evitată, iar oratoria, trebuie întrebuințată totdeauna în vederea binelui și a oricărei fapte bune.“