Phaidros sau despre frumos

Despre "frumos", Platon vorbește adesea în dialogurile sale, fără ca în felul acesta să fie vorba despre artă. Unuia dintre dialogurile sale, tradiția i-a adăugat subtitlul peri tou kalou, Despre frumos.
Citește tot rezumatul... Este vorba de dialogul pe care Platon l-a botezat după numele tânărului interlocutor de aici, Phaidros. Însă pe parcursul tradiției, acest dialog a primit și alte subtitluri: peri psyches, Despre suflet; peri to erotos, Despre iubire. Rezultă de aici îndeajuns de limpede incertitudinea care persistă în privința conținutului acestui dialog. Despre toate cele enumerate, despre frumos, despre suflet și despre iubire - și nu doar în treacăt - este vorba aici. Dar de asemenea, și chiar foarte amănunțit, despre techne - despre artă; însă de asemenea, și chiar foarte îndeaproape, despre logos - despre vorbire și limba; însă de asemenea, și chiar în chip esențial, despre aletheia - despre adevăr; însă de asemenea, și chiar foarte apăsat, despre mânia - despre nebunie, despre delir, despre pierderea de sine; și în sfârșit, și în chip constant, despre ideai și despre Ființă. Gabriel Liiceanu Fragment din carte: "PHAIDROS Cum adică, prea bunul meu Socrate? Crezi că eu, un nepriceput, aș putea povesti, din ce mi-a rămas mie în minte și fără să-l fac de râs pe autorul ei, o operă care lui Lysias, cel mai înzestrat scriitor din zilele noastre, i-a cerut atât amar de vreme și de studiu? Nu sunt defel în stare de o asemenea ispravă, și totuși mi-aș dori-o mai mult decât orice bogăție. SOCRATE Phaidros, Phaidros! Dacă eu nu-l cunosc pe Phaidros înseamnă că nu mai știu cine sunt nici eu însumi! Din fericire însă lucrurile nu stau așa. Știu bine că, ascultând un discurs al lui Lysias, Phaidros nu s-a mulțumit să-l audă o singură dată, ci revenind iar și iar asupra lui i-a cerut lui Lysias să vorbească din nou, lucru pe care acesta l-a și făcut cu mare grabă. Însă lui Phaidros nici asta nu i-a fost de ajuns: luând sulul pe care era scris discursul, el a parcurs încă o dată acele părți pe care dorea cel mai mult să le revadă, apoi, istovit de această îndeletnicire și satul de locul pe care de cu ziua stătuse întruna, a plecat să dea o raită, și-mi pare — pe Câine! — că dacă nu e prea lung, el știe acum discursul pe de rost. Iar dacă a plecat să se plimbe în afara cetății, el a făcut-o cu gândul de a-l exersa recitindu-l. Iată însă că a întâlnit pe cineva a cărui bolnăvicioasă pasiune este de a asculta discursuri și, văzându-l, s-a bucurat că are cu cine împărtăși delirul său corybantic; l-a îmbiat deci să facă drumul împreună. Dar iată că, atunci când cel împătimit de discursuri i-a cerut să vorbească, el a început să facă nazuri, ca și cum nu asta i-ar fi fost dorința! Or, de fapt, de nu te-ai învoi să îl asculți, el ar fi gata, în cele din urmă, chiar să te silească. Așadar, Phaidros, cere-i acestui om să facă de pe acum ceea ce nu va întârzia să facă de îndată. PHAIDROS Dacă-i așa, cel mai bun lucru pentru mine e să vorbesc cum pot, de vreme ce nu pari dispus în nici un chip să te desparți de mine mai înainte de a mă auzi vorbind, indiferent de felul în care aș face-o. SOCRATE Întocmai precum spui. PHAIDROS Voi face deci așa cum vrei. Însă adevărul adevărat, Socrate, este că nu am învățat discursul pe de rost. Totuși, cât privește sensul general, am să-ți povestesc, urmând principalele părți ale discursului, aproape tot ce a spus Lysias despre deosebirea care există între cel ce iubește și cel ce nu iubește — și am să încep cu primul punct. SOCRATE Dar mai întâi, iubit prieten, îmi vei arăta ce ții ascuns în mâna stângă, sub manta. Ceva îmi spune că ai acolo chiar discursul." Citește mai puțin...