Grădina din adânc. Treceri nevăzute 3 - Andreas Konanos Lumea este aceasta care este, cu chinurile și cu bucuriile ei. Totdeauna a fost așa. Și așa va fi. Elementul tragismului a caracterizat totdeauna Pământul nostru. Viața și moarte. Înflorire și decădere. Cădere și Înviere. Toate acestea merg împreună. Și vor merge așa pentru totdeauna în acest interval al timpului. Însă ceea ce trăiești tu înlăuntrul tău nu depinde numai de lumea exterioară, nici măcar de modul în care tu „interpretezi” această lume, de ochii tăi, de optica ta. De felul în care vezi tu viața, ce însemnătate dai tu eșecului, dacă te schimbi ușor în râu din pricina unei încercări, dacă te prăbușești grabnic într-o stare de părăsire sau de trădare. Hristos, de asemenea, a trăit într-o lume tragică, într-o epocă la fel de dificilă. Dar El a fost necontenit în contact cu Tatăl Lui cel Ceresc, cu pacea inimii Lui dumnezeiești, cu bucuria Sfântului Duh care-L inunda. Și așa le suportă pe toate, pe toți îi iubea, peste tot iradia lumină, nici de moarte nu se temea, nici trădările nu-L distrugeau. Dacă, așadar, ai putea și tu să-ți schimbi ochii tăi, afecțiunile (iubirile) tale, mintea ta, atunci toate vor fi probabil la fel, dar tu nu te vei distruge cu ușurință. Vei fi altfel, vei auzi înlăuntrul tău alte lucruri, vei simți o putere de neclintit care te va ține drept în picioare!
