„Povestea din Greutatea umbrei este de un ascetism biblic: nu întâmplător, puținele personaje principale – Abel, Sara, Judas – au nume biblice. Intriga, construită ca un triunghi – ce nu se poate numi amoros chiar dacă aduna pasiuni primitive – este legată mai degrabă de soarta despre care vorbesc tragediile grecești, decât de sentimentele umane dramatice, sfâșietoare, pe care le aduce în scenă. Este o poveste despre trădare și ucidere, cu oameni drepți și cu oameni damnați – sau poate doar cu oameni inocenți. Însă nu este doar atât. Din narațiune au fost eliminate toate notațiile cu privire la timp și spațiu, astfel încât nu există nimic din pitorescul care ar ajuta la plasarea personajelor și a acțiunii într un loc și un timp determinate (...). Greutatea umbrei este o carte născută cu dimensiunile unui roman clasic.“ MARCOS SANTARRITĂ
