„Hanul lui Finn a fost conceput inițial ca o serie de fabule, bucăți în proză: scurte, concise și concentrate («epiclete», pentru a folosi neologismul creat de Joyce), stăruind asupra unor momente formatoare din istoria și mitologia irlandeză, care cuprind un mileniu și jumătate de la sosirea Sfântului Patrick în Irlanda. (...) Episoadele din Hanul lui Finn sunt scrise într-o diversitate de stiluri unică și în cea mai mare parte într-o engleză inteligibilă. Privite în ansamblu, ele alcătuiesc adevăratul (și până acum necunoscutul) precursor al vocilor cu multiple modulații din Priveghiul lui Finn. Joyce a compus aceste episoade rând pe rând, pe unele revizuindu-le, pe altele lăsându-le în ciorna înainte de a le pune deoparte. Și așa au rămas, aproape complet uitate, unele timp de șaisprezece ani (până când a scotocit prin dulap în căutarea materialului pentru ultimele episoade scrise din Priveghiul), iar altele pentru totdeauna, adică până în prezent.“ - Danis Rose
