Romanul Simonei Antonescu ne poartă cu două veacuri în urmă, în Principatele Române. Remitizarea istoriei nu doar însuflețește destine individuale, ci dă viață și tensiune unor evenimente cruciale de mult arhivate. Această călătorie de șase ani în perioada războiului ruso-turc, terminat cu pierderea Basarabiei, este o autentică evadare în trecut. Pe moșiile Țării Românești, grînarul marilor imperii, sau în bătălii pe mare și pe uscat, pe ulițele tîrgului Bucureștilor, traversate de picioare desculțe și taine de palat, sau la Constantinopole, în serai și catacombe, printre intrigi și capete tăiate, istoria își urmează cursul. Hanul lui Manuc, la fel ca primele romane ale Simonei Antonescu – Fotograful Curții Regale și Darul lui Serafim –, se situează sub aceeași inscripție heraldică: „Dacă nu revezi trecutul, nu vezi prezentul și nu prevezi viitorul.”
