În martie 2003, înainte de invadarea Irakului, un fost infanterist în Marina SUA ajunge în Las Vegas în căutarea unui ticălos împătimit de jocuri de noroc, dispărut în condiții suspecte. În februarie 1958, un escroc ajunge în cartierul Venice din Los Angeles – unul dintre locurile unde ia amploare mișcarea beatnicilor – în căutarea unui poet puțin cunoscut de care e obsedat. În mai 1592, un alchimist-spion e prins în plasa uneltirilor venețiene în timp ce plănuiește să fure secretul fabricării oglinzilor în numele unei obscure puteri străine. Romanul de debut al lui Martin Seay împletește aceste trei fire narative într un thriller literar de excepție: o poveste uimitoare, captivantă și emoționantă despre felul în care suntem bântuiți de propriile reflexii. Hoțul de oglinzi a fost inclusă de publicația Publishers Weekly pe lista celor mai bune cărți de ficțiune ale anului. De asemenea, apare și pe lista de cărți remarcabile întocmită de către The New York Times Book Review. Fragment din volum: “Hoțul de oglinzi - Martin Seay Stanley citește “Hoțul de oglinzi”. E un volum de poezii, dar spune o poveste: un alchimist care e și spion, pe nume Crivano, fură o oglindă fermecată și e urmărit de dușmanii săi pe străzile unui oraș bântuit. Stanley a încetat cu multă vreme în urma să mai acorde vreo atenție poveștii. A ajuns să o considere în cel mai bun caz un bonus, în cel mai rău caz un mecanism menit să ascundă adevărata intenție a cărții, puternicul secret pe care-l conține. E destul de convins că nimic nu poate fi obscurizat în asemenea hal în mod întâmplător. Pe măsură ce citește, ochii lui zgârie fiecare rând, așa cum acul unui pick-up trece prin șanțurile discului de vinil, descompunându-le în litere, reasâmblându-le în structuri uniforme. Ceea ce căută el e o cheie: o spărtură în masca volumui, un fir descusut care să-l ajute să ridice vălul. Aplică trucuri ca să găsească noi breșe — citește în diagonală, cu susul în jos, citește spațiile dintre cuvinte în locul textului —, dar cuvintele își strâng mereu rândurile, asemenea pătrățelelor din mozaic, asemenea escrocilor la identificare și își bat joc de el cu expresiile lor lipsite de griji. Suspecții de serviciu. Pe a doua pagină tipărită din carte — o narațiune poetică de Adrian Welles, Seshat Books, Los Angeles, drept exclusiv de publicare 1954 — e o scurtă dedicație: un mesaj de la cel care a oferit cartea pentru persoana care a primit cartea, un tip pe nume Alan. Stanley n-a fost niciodată în stare să descifreze scrisul de mână groaznic de înclinat, unul dintre cuvinte pare să fie salată, un altul gol. A renunțat de mult timp să încerce să-l descifreze. Deasupra mesajului, numele tipărit al lui Adrian Welles a fost tăiat cu o linie curbă de cerneală neagră. Stanley obișnuia să deschidă cartea la această pagină și să se întrebe de ce ar tăia cineva numele în felul ăsta, dar în ultimul timp nu se mai gândește deloc la asta."
