Iar dimineata vor veni rusii

Iulian Ciocan este autorul romanului Înainte să moară Brejnev, tradus deja în cehă, un roman care amintește de naturalețea lui Bulgakov, dar și de umorul strălucit al lui Harms.   În ziua de 26 iunie 2020, profesorul de latină Turturică fuge din Chișinău după ce armata rusă invadează Republica Moldova. Nu reușește însă să se refugieze în România pentru că… i-a expirat pașaportul. Întors la Chișinău, găsește aeroportul sub asediu și, sub privirile lui, un MiG doboară un avion burdușit cu politicieni moldoveni care încercau să se salveze, iar de aici ajunge în arest… Lumea aceasta imaginară grotesca-terifiantă are la bază una dintre cele mai mari temeri ale moldovenilor. Într-un alt plan, autorul acestui scenariu futurist, un student basarabean, se întoarce la Chișinău după ce a absolvit Facultatea de Filologie în România. E anul 1995, iar tranziția rapace devorează o sumedenie de destine. Mai multe personaje, aparținînd unor medii sociale diferite, își trăiesc cu intensitate dramele care, dintr-un alt punct de vedere, sînt de-a dreptul ridicole. Încercînd să-și publice distopia la o editură mică, tînărul scriitor întîmpină numeroase probleme, care culminează cu un proces kafkian, fiind acuzat de trădare de patrie. În Iar dimineața vor veni rușii se împletesc două povesti fascinante, fantasticul fiind prefigurat de „realitatea” înconjurătoare, ca o profeție pentru un viitor sumbru și încărcat de incertitudini.   „Iulian Ciocan face radiografia unei lumi crepusculare, din care nu scapă nici un aspect elementar al societății modificate genetic. Supraproducția de amoralitate țîșnește pretutindeni, iar cei rămași în tranșeele etice sînt striviți fie de sentimentul fatalității, fie de invaziile barbare ale apocalipsei spirituale. Iulian Ciocan este un specialist în ilustrarea strivirii eului social.” (Marius Mihet)   „«Transnistria a invadat ieri Moldova» – acesta este semnalul de alarmă al cărții. «Eu fug, plec în România», «Trebuie să ne cărăm din orașul acesta! Vin rușii!», strigă personajul Nicanor Turturică. Aceste cuvinte anunță un spațiu în care coabitează trei state: Republica Moldova, România și Rusia. Toate trei stau între Nistru și Prut. Basarabia e cea care conturează topografic totul. Celelalte două state migrează ba într-o parte, ba în alta, și aceasta este o poveste mentală. Bătălia se dă mai mult în mințile oamenilor și mai puțin teritorial. Romanul ne descrie un timp cînd Rusia revine, și astfel 25 iunie 2020 este un 28 iunie 1940 repetat. În instituțiile principale apar tablourile cu președintele Rusiei. «Hoții înscăunați la Chișinău încă în zorii tranziției erau debarcați fulgerător de bandiții de la Tiraspol.» Conducerea, «liberalii occidentaloizi», va încerca să fugă și ea cu o aeronavă, care va fi doborîtă de armată transnistreană, astfel fiind dat jos «jugul romano-occidental», după cum crede mare parte din populația rusofonă și rusofila din Basarabia. Totodată, autorul conturează un fundal istoric retrospectiv: foametea, prin care au trecut bunicii și părinții. Și nu e întîmplător. Căci nu știm ce va urma după acest 25 iunie...” (Maria Pilchin)