Identitatea romaneasca

Toate popoarele sunt preocupate de identitatea lor, dar la romani această chestiune a îmbrăcat forme speciale. Românii, locuitori până în epoca modernă în două principate autonome supuse Porții Otomane și râvnite de mulți alți vecini, dar trăitori și în vaste provincii ocupate de unguri, de austrieci, de ruși și de turci, pierduți în mijlocul atâtor străini rapace, s-au întrebat, parcă mai mult decât alții, de unde vin și cine sunt ei. Până la urmă însă, toate popoarele mici, lovite de soartă și lăsate la cheremul celor mari, au asemenea preocupări, transformate uneori în adevărate obsesii. - Ioan-Aurel Pop Vă propun, de aceea, ca împreună, în acord cu sursele istorice, să căutăm calea de mijloc – numită de români „calea de aur” – și să descoperim viața trecută așa cum a fost, aspră, roza sau gri. Așa s-a întâmplat peste tot, cu particularitățile de rigoare. Dacă vom descoperi adevărul trecutului – relativ așa cum putem, noi, oamenii, să facem –, atunci nici prezentul nu ni se va mai părea de netrăit și nici viitorul nu va fi lipsit de o undă de binevenită speranță. De sute de mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe Șiret și pe Nistru, și acești oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest pământ nelocuit și nechivernisit. De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între truditorii gliei de pe aceste locuri. Nu este de prisos să le cunoaștem originile, taina limbii vorbite, credințele, dorurile și jalea, nuntirile și prohodurile, trecerile și petrecerile… Așa vom înțelege mai bine, poate, de ce „lacul codrilor albastru” este încărcat de „nuferi galbeni” sau cum au reușit arhitecții de la 1500 să facă minunea de Mănăstire a Argeșului, înveșnicită, în credința populară, prin sacrificiul Anei și al Meșterului Manole sau cum ajunge un om matur ca Ion al Glanetașului să se închine și să sărute pământul reavăn, descoperindu-se că la rugăciunea de dinaintea icoanei. Gesturi similare fac toți oamenii, de oriunde și de oricând, dar aura care le însoțește pe cele mai sus evocate se-arată numai la acest popor și numai pe acest pământ, semn că românii și România au un fel al lor de a fi. Secolul trecut de la Marea Unire este un bun prilej de a-i face și pe alții – prieteni, neprieteni sau indiferenți – să ne vadă, să ne cunoască și să ne înțeleagă, cu identitatea noastră de români.