Iisus Hristos in legendele romanesti

     Cum bine precizează titlul cărții, nu avem de-a face cu legende despre Iisus Hristos, ci cu legende în care El este prezent într-o măsură mai mare sau mai mică. Sunt legende în care prezenta Domnului este tangențială (de pildă, unele dintre legendele Nașterii, cele cu Crăciun sau cele ale Paștilor, în legătură cu apariția ouălor roșii). Altele vin dinspre lumea animalelor sau a plantelor.     Cartea cuprinde legende care se întind pe întreg parcursul acestei lumi, de la creare până la sfârșitul ei apocaliptic, iar capitolele urmăresc într-o ordine cronologică acest parcurs.     Confruntându-se cu provocarea de a îmbina rigurozitatea științifică cu mărturisirea omului din Biserică, A. Pascu își asumă cu curaj ambele responsabilități și reușește o carte încântătoare. În prefață avertizează în legătură cu pericolele, îndeosebi confuziile, care-l pândesc pe un cititor neavizat sau rău intenționat. Pe cei credincioși – o anumită revoltă sau smintire, pe ceilalți – a lua drept bune din punctul de vedere al credinței lucruri care nu-i aparțin.      Fragment din volum:       „Să luăm aminte...      Trebuie să știți că nu au existat apocrife numai la Noul Testament, ci și la Vechiul Testament. Relatarea luptei dintre îngerii Arhanghelului Mihail și cei căzuți și a alungării lor din cer a circulat timp de sute de ani la noi, după o legendă apocrifă care încearcă. să „umple golul" lăsat în Vechiul Testament, unde se precizează, în Isaia, că Lucifer a căzut din orgoliu.     Astfel, într-un manuscris de la Biblioteca Academiei, se găsește „Povestea lui Sătanăilă cumu s-au trufitu împotriva ziditoriului Dmnezeu cu gândul și cumu au căzutu din ceriu de s-au făcutu din imger luminatu, de s-au făcutu dracu”. Textul a fost copiat în secolul al XVII-lea după un text mai vechi cu aproximativ o sută de ani, de origine bulgărească.     În legendă, supărat că Dumnezeu l-a făcut pe om și l-a așezat în rai, îngerul Lucifer se răzvrătește. Dumnezeu îi trimite împotriva sa pe îngerii conduși de Arhanghelul Mihail. Dumnezeu încinge soarele ca să-l izgonească pe vrăjmaș în apă, apoi îngheață apa și abia așa învinge Arhanghelul Mihail.     Țăranii noștri au dezvoltat în fel și chip tema luptei dintre îngerul căzut și Mihail, prezentată doar pe scurt într-una din legendele de mai sus, dar au păstrat, în bună tradiție ortodoxă, înțelegerea căderii ca o consecință a orgoliului.     După căderea îngerilor, Dumnezeu creează lumea. Facerea lumii este reprezentată, în legendele românești, prin două metafore, cea a frământării pământului asemenea unui aluat dospit, care crește uneori mai mult decât trebuie, și metafora țesutului, cerul și pământul constituind firele din care Dumnezeu țese lumea. Există și legende în care ariciul îl ajută pe Dumnezeu la urzit și unul dintre fire rămâne mai scurt, de unde nevoia de a chema animalele să-L ajute să desăvârșească creația.     Totuși, cu siguranță, țăranii nu credeau cu adevărat că Dumnezeu ar fi nepriceput; foloseau această idee ca pe un element de structură epică.”