Ilaria sau drumul spre nesupunere

• Prix Femina des Lycéens 2024 • Prix Roman des étudiants France Culture 2024 • Prix Blù Jean-Marc Roberts 2024 • Prix Jean Freustié 2025 • Prix Millepages 2024 • Prix Pittard de l’Andelyn 2025 • Prix Sils Maria 2025   Povestea răpirii unei fete de către tatăl ei și fuga lor prin italia anilor 1980.   Dacă ne gândim la Lolita lui Nabokov, recunoaștem gestul unui adult atotputernic care scoate o ființă vulnerabilă din lumea copilăriei, forțând-o să intre în lumea lui, alcătuită din durere, alcool și jazz. (...) Un roman tulburător despre maturizare, susținut de proza senzorială și rafinată a Gabriellei Zalapì.   Numai dacă ai o mașinărie în loc de inimă, poți rămâne rece citind o carte atât de sensibilă. Absolut sublimă! - France 2 - Télématin   Cu o virtuozitate provenită din simplitate, cu propoziții scurte și precise, autoarea dezvăluie violența și defectele adulților din perspectiva unui copil. Un roman despre maturizare, de o mare sensibilitate și senzualitate, o călătorie deopotrivă dură și tandră, în care capacitatea de a se mira a unei fetițe supraviețuiește, din fericire, tristeții, temerilor și durerii. - Madame Figaro   Prin ambivalența remarcabilă a legăturilor dintre fiică și acest tată detestat și iubit deopotrivă, prin tensiunea constantă creată de prezența-absența mamei, acest roman subtil lasă o impresie pe cât de puternică, pe atât de durabilă. - La Liberté Traducere din limba franceză de Cristina Roxana Zaharia.   Fragment din cartea „Ilaria sau drumul spre nesupunere” de Gabriella Zalapi: „Dumnezeule! Cincizeci și cinci de morți, șoptește Tati. O pauză lungă. Trebuie să evităm arterele principale, vor fi baraje de poliție peste tot. Nu e o veste bună pentru noi. De ce? Maică-ta ne caută. E de-ajuns să dăm peste un polițist conștiincios, și mă voi trezi în închisoare. Mi se pune un nod în gât. Mami ne caută? Nu, Prințesa mea, glumeam. Nu-ți face griji. Arată-mi harta. Ezit, dar scot harta din torpedou și o desfac. Degetul mare al lui Tati indică un drum. Mă gândeam să trec pe aici, vezi? E Autostrada del Sole. Uite, face legătura între Milano și Napoli, 750 de kilometri de beton, de poduri, de viaducte. Autostrada asta a schimbat fața Italiei. O adevărată revoluție. „Trebuie să dezvoltăm țara.” Parcă aud și acum discursul lui Mori la televizor. Uite, aici e Bologna, aici Siena, acolo e Orvieto, Monte Cassino, acolo Napoli... Schimbăm traseul. O să trecem pe aici. Tati nu duce niciodată lipsă de idei când suntem în căutare de soluții. Deschid geamul, mă îmi aplec capul în afară și mă uit la peisajele care defilează. Albastrul cerului aproape orbește. Aerul e uscat: Înghit în sec.”