”Mi-e frică. De întunericul ce se prelinge că smoală fierbinte pe pielea capului și intră în mine prin venele în care sângele a refuzat demult să mai circule. În lumina veiozei lăsată aprinsă, pe noptiera unde se mai aflau, aseară, doar două pahare goale și poza zilei de ieri înrămată, mi-e frică. Pe urmele pașilor tăi haotici prin camerele minții mele, închizând și deschizând uși, la întâmplare, să mă găsească ascuns într-un colț, acoperit în draperii albe, mi-e frică. De umbră rămasă în patul cu lenjerii înflorate și aroma de cremă de ghete. De umbră care se întoarce de pe o parte pe alta și încearcă să se învelească cu hârtii de ziar. De fiecare amintire și de tot ceea ce stă cu obstinație în calea șiroiului de smoală fierbinte ce îmi încălzește trupul, mi-e frică. Au mai rămas 98%. Și este abia începutul unei noi zile.” (Sorin Tunaru - fragment ”Imaginarium”)
