In ape adanci

    Nel Abbott este moartă. E ultima dintr-un lung șir de femei înghițite de apele întunecate ale răului. Sora ei, Jules, e măcinată de regretul că i-a ignorat strigătul de ajutor și are certitudinea că Nel nu s-a sinucis. Ferește-te de apele liniștite. Nu știi niciodată ce ascund.     Paula Hawkins vine cu un thriller alert, provocator, ce analizează caracterul iluzoriu al emoției și al amintirii, precum și modul tulburător în care trecutul se poate insinua în prezent.     "Te întrebi dacă În ape adânci poate fi la fel de bun ca Fata din tren? E și mai bun. O capodoperă." - Clare Mackintosh, autoarea bestsellerului Te las să pleci     Paula Hawkins a lucrat ca jurnalist financiar timp de cincisprezece ani înainte să se dedice literaturii. Primul său thriller, Fata din tren (Editura Trei, 2015), #1 bestseller international, a fost publicat în 50 de țări. S-a vândut în peste 20 milioane de exemplare în toată lumea. Drepturile de ecranizare pentru În ape adânci au fost achiziționate de către DreamWorks Pictures, aceeași companie hollywoodiana care a produs ecranizarea de excepție a romanului Față din tren.     Fragment din romanul "În ape adânci" de Paula Hawkins:     „Jules     Am așteptat-o în bucătărie pe Lena — am sunat-o pe mobil, i-am lăsat mesaje vocale. M-am agitat disperată și în mintea mea mă certai că nu m-am dus după ea, așa cum tu ai venit după mine. Tu și cu mine... ce diferit ne spunem poveștile. Știu, pentru că ți-am citit cuvintele. „Când aveam șaptesprezece ani, am salvat-o pe soră-mea de la înec.” Erai o eroină fără context. N-ai scris despre cum am ajuns acolo, despre meciul de fotbal sau despre sânge, ori despre Robbie.     Nici despre bulboană. „Când aveam șaptesprezece ani am salvat-o pe soră-mea de la înec”, spui tu, dar cât de selectivă ți-e memoria, Nel! Încă-ți mai simt mâna pe ceafă, încă-mi mai amintesc cum mă luptam cu tine, agonia plămânilor goliți de aer, panică rece când, chiar și în amorțeala mea imbecilă, deznădăjduită, alcoolică mi-am dat seama că o să mă-nec. M-ai ținut sub apă, Nel.     Nu mult. Te-ai răzgândit. Cu brațul strâns în jurul gâtului meu, m-ai tras spre mal, dar am știut întotdeauna că a existat o parte din tine care a vrut să mă lase acolo.     Mi-ai spus să nu vorbesc niciodată despre asta, m-ai pus să promit, de dragul mamei, așa că am îngropat-o. Presupun că mereu am crezut că într-o zi nu prea îndepărtată, când o să fim bătrâne și tu o să fii altfel, o să-ți pară rău, puteam să dezgropăm întâmplarea. Să vorbim despre ce s-a întâmplat, despre ce-am făcut eu și ce-ai făcut tu, despre ce ai spus și cum am ajuns să ne urăm. Dar tu n-ai spus niciodată ca regreți. Și nu mi-ai explicat niciodată cum ai putut să te porți cu mine, sora ta mai mică, așa cum te-ai purtat. Nu te-ai schimbat, doar te-ai dus să mori, iar eu mă simt de parcă mi-a fost smulsă inima din piept.     Îmi doresc cu disperare să te mai văd o dată.”