Poveste de dragoste plasată în ultimul deceniu de comunism, În apele facerii redă atmosfera acelui timp fără ostentație, prin existența unor tineri intelectuali prinși în capcana istoriei. Povestea unui erou fără nume este completată de trei voci diferite care preiau alternativ firul narativ, ilustrînd realitatea crudă, visurile și utopiile protagoniștilor. Simțindu-se într-o închisoare existențială, antieroul acestei cărți decide că nu s-a născut încă. Nu s-a născut pentru că încă nu a făcut nimic important, nu are la ce să privească în viitor și ce să lase în urmă. Parabola este însă și o frondă împotriva sistemului, o formă de rezistență la alienarea politică în speranța găsirii unui sens al vieții. Tabloul Bucureștiului din anii ’80 este condimentat cu relații amoroase, cu scene din viața nomenclaturiștilor, dar și a boemei artistice, cu o bună observație a realității și o analiză lucidă, fără încrîncenare, a acelor vremuri.
