Bestseller New York Times și USA Today încă de la apariție Jack și Grace sunt un cuplu desprins din povești. Jack e manierat, arătos, un avocat de succes. Grace e frumoasă, bună gospodină și pare îndrăgostită la nebunie de soțul ei. Sunt imposibil de separat și lumea îi vede mereu împreună. Prietenele și-ar dori ca Grace să iasă cu ele la prânz sau măcar la o cafea. Unii cred că aceasta este dragoste adevărată. Alții se întreabă de ce Grâce nu răspunde niciodată la telefon. Și de ce are zăbrele la fereastra dormitorului. Unde se termină iubirea și unde începe teroarea? Ce ascunde casa perfectă? Ce preț are căsnicia desăvârșită? Un thriller psihologic de care nu te poți dezlipi. - Library Journal În spatele ușilor închise ne oferă o poveste în același timp extrem de credibilă și înfricoșătoare. - The Associated Press Unul dintre cele mai reușite thrillere psihologice care s-au scris vreodată. - San Francisco Chronicle B.A. Paris a crescut în Anglia, dar s-a mutat în Franța unde a lucrat câțiva ani într-o bancă înainte de a se face profesoara. Locuiește în continuare în Franța și are cinci fiice. Prima sa carte, În spatele ușilor închise, este bestseller New York Times. A fost tradusă în 36 de limbi și va fi ecranizată. The Breakdown, 2017, este al doilea roman al său. Fragment din roman: "În acea după-amiază nici nu s-a uitat în direcția mea, nederanjat, se pare, de strigătele puternice ale lui Millie când tăia cu o carte mai mare. Am plecat curând după aceea, pentru că trebuia s-o duc pe Millie înapoi la școală până la ora șase, la timp pentru cina de la șapte. Deși nu credeam c-o să-l revăd vreodată, gândurile mi se întorceau, iar și iar, la bărbatul pe care-l văzusem în parc și m-am pomenit închipuindu-mi că nu era căsătorit, că mă remarcase și se îndrăgostise de mine și că avea de gând să se întoarcă în parc duminica următoare, în speranța de a mă revedea. Nu mai avusesem din adolescență astfel de fantezii cu un bărbat, și asta m-a făcut să-mi dau seama că nu mai speram să mă mărit vreodată și să am o familie. Deși îi eram devotată lui Millie, mi-am imaginat mereu că, până când venea ea să locuiască cu mine, eu voi avea copii, așa că ea va deveni un membru al familiei, nu singura mea familie. O iubeam foarte mult, însă gândul că aveam să îmbătrânim împreună, singure, mă umplea de groază. Săptămâna următoare, în ziua în care orchestra cântă în parc, nu l-am văzut pe Jack până când nu s-a dus la Millie care dânsa singură în fața estradei, cu brațele în jurul unui partener numai de ea văzut. În astfel de momente, emoțiile pe care mi le stârnea Millie erau greu de gestionat. Deși eram extrem de mândră de ea că reușise să stăpânească pașii pe care-i făcea, eram și extrem de protectoare și, când am auzit pe cineva în spatele meu râzând, a trebuit să-mi spun că râsul persoanei respective era probabil binevoitor chiar dacă nu era. Nu avea să-i strice plăcerea lui Millie. Dar dorința de a mă ridica și a o readuce pe Millie la locul ei era atât de puternică încât m-am detestat pentru ea și, pentru prima oară, m-am pomenit dorindu-mi ca Millie să fi fost normală. Mi-am imaginat câteva clipe cum ar fi fost viața noastră - viața mea - și, în timp ce clipeam repede și des ca să alung Iacrimile de frustrare care-mi umpluseră ochil, l-am văzut pe Jack îndreptându-se spre Millie. La început nu l-am recunoscut și, crezând c-o să-i ceară lui Millie să se așeze la loc, m-am ridicat în picioare, gata să intervin. Abia când l-am văzut înclinându-se în fața ei și întinzând mâna mi-am dat seama că era bărbatul la care visasem toată săptămâna. După două dansuri, când a adus-o pe Millie înapoi la locul ei, eu mă îndrăgostisem deja de el."
