Inchideti ochii, luati-va de mana

Emily Shepard este o adolescentă sărmană care către trăiește într-un iglu făcut din bucăți de gheață și saci de gunoi umpluți cu frunze uscate. Cu câteva luni în urmă, părinții ei au murit într-o catastrofă nucleară, care a avut loc la fabrica unde tatăl ei era supraveghetor. Oamenii bănuiesc că bărbatul era beat, iar accidentul s-a produs din vina lui. Fiind fiica celui mai urât on din America, Emily simte că viața îi este în pericol și se vede silită să fugă încotro vede cu ochii. După ce își găsește adăpost în casa unui traficant de droguri, adolescența își inventează o identitate nouă, inspirată de poeta ei favorită, Emily Dickinson. Emily știe însă că trecutul o va ajunge din urmă, iar ea nu se poate ascunde la nesfârșit.     Fragment din roman:     "Odată am zgâriat cu cheia mașina mamei unui băiat. Am dat de belea atunci, nu glumă, dar o să pledez pentru circumstanțe atenuante. (Părinții mei aveau o prietenă care era avocată din oficiu și odată, când venise la noi la cină, a spus că multe dintre poveștile clienților ei începeau cu „E o poveste lungă". A spus că nu trebuie să te aștepți la nimic bun de la o „poveste tristă" - expresia îi aparține - care începe cu „E o poveste lungă".)     Era într-o sâmbătă seara și aveam cincisprezece ani. Îmi petrecusem ziua în New Hampshire la Lumea poveștilor, un fel de Disneyland, numai că e de un milion de ori mai mic și, în plus, blocat în anii 1950. Dar are câteva chestii grozave și mi s-a părut mereu distractiv să mă uit la copiii mici cărora nu le păsă ca trăsura-dovleac a Cenușăresei avea un motor la fel de zgomotos că u snowmobil ori ca vopseaua de pe caii de metal începea să se cojească. Mă dusesem acolo cu un băiat de șaptesprezece ani, Philip Christiansen: era un fel de primă întâlnire. Familia lui era din New Jersey. Era vara dinaintea ultimului său an de liceu, înainte să intru eu într-a zecea. Tatăl lui avea vreo patruzeci și cinci de ani, dar se pensionase deja. Nu glumesc. Lucrase ca manager de fonduri de investiții - sincer, n-am idee ce e acela un fond de investiții, dar știu că, dacă lucrezi cu așa ceva, ajungi să ai mai mulți bani decât Jay. Se spune că Jay Z are al dracului de mulți iar familia lor se mută în partea de nord a Vermontului ca să poată el să schieze și să meargă cu motocicleta mai tot timpul. Nu chiar tot timpul. Uneori ia avionul spre Tâmpa, Phoenix sau New York pentru întâlniri cu privire la „fond". Mai aveau casa aceea în New Jersey și un apartartament in New York City. Când s-au hotărât unde să se stabilească au ales Reddington din cauza Academiei.     Eu și Philip ne distraserăm de minune la Lumea poveștilor. Mă gândeam că era absolut promițător. Dar pe urmă am stricat tot.     Am parcat Priusul lui pe alee, lângă BMW-ul condus de maică-sa și Mercedesul condus de taică-său. (La asta mă refer când zic că erau putred de bogați. Mai aveau și o camionetă pe care o foloseau să ducă gunoiul și materialele reciclate la stația de transfer, precum și un tractor, Dumnezeu știe pentru ce.) Am intrat în casă să bem câte un suc, pentru că eram însetați după drumul de două ore de la Reddington. Casa lor din Vermont era o fermă, transformată în ceva ce semăna cu un muzeu, cu cordoane de catifea și tllrutoare care spuneau că președintele dormise într-unul dintre pitturi. Când am intrat, mama lui se află în bucătărie și era într-o stare proastă. Nu știu de ce, dar părea cam supărată pe lume. Philip mi-a șoptit că ar fi mai bine s-o ștergem. Dar mama lui m-a tras deoparte.     - I-ai dat fiului meu banii pe benzină? m-a întrebat.     Nu înțelegeam la ce se referea. Bani pe benzină? Mă întrebam: „Ce mama dracului? Cine face așa ceva?" Dar n-am zis nimic.     - Mamă, nici măcar nu i-am cerut, a spus Philip. Apoi parcă s-a făcut mic și a mormăit: Încă.     Auzi la ei, au bănet că spiridușii Gringott din Harry Potter și maică-sa îmi cere câțiva dolari pe benzină.     - Sunt o sută șaizeci de kilometri de aici până la Lumea poveștilor, a zis ea. Am verificat. Stătea cu brațele încrucișate pe piept, sprijinindu-se de frigiderul din oțel inoxidabil, suficient de mare să încapă un elan înăuntru."