Infruntarea umbrelor

Au trecut câteva luni de când Kellen și-a părăsit confrații. Kellen, care a împlinit șaisprezece ani, este acum un fugar, supraviețuind în ținutul Seven Sands pe cont propriu. Îi este dor de casă, îi este dor de familia lui și, mai mult decât orice, îi este dor de Nehenia, fata pe care a lăsat-o în urmă. Apoi o cunoaște pe Seneria, o fată legată la ochi, care nu este însă oarbă și care are un secret pe care Kellen îl înțelege foarte bine. Kellen și Ferius se hotărăsc să o ajute, dar miza este mai mare decât își dau ei seama. O epidemie de Întunecați se răspândește în ținut, iar Kellen bănuiește că în spatele ei s-ar afla chiar confrații săi. Fragment din cartea "Înfruntarea umbrelor" de Sebastien de Castell "Am simțit un gust amar în gură. Mă înspăimântase gândul că Pistruiatul mi-ar fi putut rupe degetele; dacă mi-ar fi fost tăiate, ar fi însemnat să nu mai pot face niciodată vrăji.  Ferius și-a coborât vocea, astfel încât doar namila de bărbat și cu mine să o auzim.  - Să nu crezi că nu va fi o poveste la fel de impresionantă când amicii tăi vor spune că, după ce-ai încercat să-i tai degetele unui băiat nevinovat, o femeie puțin mai mare decât brațul tău stâng ți-a tăbăcit fîndul.  Pentru o clipă, "Ochi mijiți" a părut că ia în considerare vorbele ei, dar apoi și-a suflecat mânecile și și-a strâns pumnii mari și cărnoși, făcând să-i trosnească articulațiile.  - N-o să am milă doar pentru că ești o domniță!  - Nu sunt domniță, așa că nu-ți bate capul cu asta! Ferius și-a scos pălăria neagră, bărbătească, și a așezat-o pe pământ, lăsând să-i cadă cârlionții roșii pe umeri. Vrei să dansezi cu mine, amice? Uite cum facem - ea s-a bătut ușor cu degetul pe falcă - lovește cât poți de tare, chiar aici. Dacă n-o să fii mulțumit de cum se vor aranja lucrurile, atunci lovesc și eu și-apoi vom vedea cum se va termina totul.  Mulțimea a început să șușotească entuziasmată, iar monedele să circule din mână în mână, deși oamenii nu pâriau dacă Ferius va câștiga sau va pierde, ci doar cât de repede sau cât de grav va fi. Deși o cunoșteam de puțin timp, nu am văzut-o niciodată pe Ferius Parfax dându-se în lături de la ceva sau din fața cuiva. Poate că acest lucru avea legătură cu faptul că era Argoși, deși eu înclinăm să cred că era doar nebună. De fapt, la fel era și individul acesta, care părea gata să-i smulgă capul.  M-am rostogolit pe o parte și mi-am pus mâinile sub mine, pregătindu-mă să mă ridic în picioare.  Ferius și-a mișcat degetele aproape imperceptibil, făcându-mi semn să nu mă bag.  - Anunță-mă când ești gata! i-a spus ea Iui "Ochi mijiți"."