Muritorii de rând tânjesc să vadă măcar o dată în viață un înger. Sunt ființe uimitoare, a căror atingere vindecătoare alină. Dar dacă în spatele puterii lor s-ar ascunde un scop malefic? Willow, o tânără cu un dar special, poate vedea viitorul și visele muritorilor, dar nu știe de unde provine această putere. Până când îl întâlnește pe Alex, un tânăr care știe multe despre îngeri. Băiatul cunoaște secretul lui Willow, iar misiunea lui este să o oprească. Totuși, în ciuda lor, Willow și Alex se vor îndrăgosti, iar dragostea lor va schimba totul. Fragment din roman: “În biroul alăturat, Jonah rămase la birou o clipă, rugându-se, mulțumind îngerilor pentru acea onoare imensă pe care i-o acordaseră. Când ridică fruntea, chipul său radia; rămase privind lung împrejurimile - biroul curat, covorul moale și alb, o reproducere a unei picturi de Michelangelo, înfățișând un înger, agățată de perete. Când își compară viața de acum cu cea pe care o ducea în urmă cu optsprezece luni, nu îi venea să creadă. Se chinuia la colegiu, urând specializarea pe care o urmă, aproape fără prieteni și cu o familie care mereu fusese distanță la bine și cel puțin ignoranță la greu. Viitorul său părea scăldat în nuanțe de cenușiu - o carieră pe care nu și-o dorea, nimic care să-l entuziasmeze, nimic de care chiar să-i pese. În timp ce citea Eliot la cursul de engleză, se gândise că, dacă ar fi avut curaj, și-ar fi pus capăt zilelor - atunci cel puțin ar face-o cu stil, în loc să continue cu amarul acelei vieți mediocre și inutile. Se gândea cum ar putea să o facă, știind că nu va avea vreodată curaj, iar asta îl făcea să se simtă mai bine. Într-un fel ciudat, îl înveselea. Apoi, într-o zi, văzuse un înger. Mergea prin campus, gândindu-se la cursul de biologie. Trebuia să facă cel puțin un curs de științe pentru specializarea lui, dar nu avea înclinație pentru așa ceva și era aproape să pice, iar atunci era prea târziu să schimbe cu geologia sau cu ceva mai ușor. Jonah oftă, privind în jos în timp ce mergea. Poate era mai bine dacă pică; oricum, nici măcar nu își dorea să absolve. Dintr-odată, o lumină orbitoare îl făcu să se oprească. Și, ridicând privirea, zări un înger care zbura ușor spre el - o ființă strălucitoare și impunătoare, cu o aureolă atât de puternică, emanând atâta dragoste și pace, încât Jonah pur și simplu rămase acolo, uimit, în timp ce îngerul se apropia.”
