Ingerul pazitor

"Actorii, când o seară le e de tot nefastă, Au obicei să spuie că piesa este proastă" Al.O. (Păstorel) Teodoreanu (1894-1964) Pe patul său de moarte, într-un elegant spital din America, un om își retrăiește viața, împreună cu îngerul lui păzitor. Copilăria și-a petrecut-o în România, din care a fugit atunci când s-a ivit ocazia. În occident, aventurile lui se țin lanț, cu reușită excepțională. Asta, însă, pe drumurile murdare, pe care și le-a ales. 60 de ani de la terminarea liceului este ocazia unei întâlniri, în sala ultimei clase a celor care au supraviețuit. Din 44 de absolvenți, doar 11 au putut fi identificați, însă numai 7 au fost prezenți la jubileul lor. Cu ce se puteau întreține, dacă nu cu răspunsul la întrebarea „Ce ai făcut din viața ta?” Bătrânețea, cu alaiul său de suferințe, nu poate dezrădăcina cea mai frumoasă floare a omului: prietenia. La anii mulți adunați, ea nu mai poate avea viitor, ci numai trecut. Numai Alec dorește să prelungească trecutul, răpind o parte din viitor. Fragment din cartea "Îngerul păzitor" de Alcaz "ALEC (Bombănind): Viața de tâlhar? Cum asta, tâlhar! Un om care a muncit pentru binele omenirii, cu atâtea donații, cu atâtea premii ce-i poartă numele, cu atâtea organisme de binefacere nu poate fi tratat ca tâlhar!... Credeam că Jim apreciase generozitatea mea, compasiunea mea umană, participarea mea la alinarea suferințelor celor năpăstuiți!... Dar, Jim, tu n-ai înțeles că însăși omenirea asta, tot mai numeroasă., este cauza suferințelor ei? Sunt prea mulți pe globul ăsta minuscul! Globul ăsta nu-i poate hrăni pe toți, nu-i poate instrui pe toți, nu-i poate apăra pe toți!... Din contră, nu-i mai poate suporta pe toți și se apără cu cataclisme de tot felul, cu boli de tot felul, cu războaie de tot felul!... Jim, dragul meu!... Revino, am nevoie de tine, chiar așa insuportabil cum te-ai manifestat! Ești o parte din mine, cea bună, pentru că și tâlharii au o parte bună în ei... Poate nu atât de importantă, dar prezentă.... Adu-ți aminte de ofițerii SS care, după lichidarea câtorva duzini de evrei, se așezau la pian, ca să-l evoce pe Mozart sau pe Schumann..."