„Cred că a exista este o mare nenorocire. Cred că a nu fi ar fi o nenorocire încă și mai mare. Însă, printre oamenii care există, sunt într-adevăr unul dintre cei mai norocoși. Sunt mai favorizat decât regii, pentru că regii înșiși muncesc, pe când eu mă pot duce unde vreau, când vreau, cu un caiet și cu un creion: nu trebuie să semnez condică de prezența (am semnat altădată și știu ce înseamnă!). Am deci impresia că sunt un copil bosumflat, că sunt afurisit, că nu e frumos din partea mea să trăiesc așa de nemulțumit. Când există oameni care se războiesc, care se omoară, în timp ce alții mor de foame, când alții muncesc ca să trăiască, eu, pur și simplu, trăiesc.“ (Eugene Ionesco)
