Introducere in Noul Testament

Chiar dacă titlul Introducere în Noul Testament pare suficient de explicit, se impun totuși câteva clarificări, pentru ca cititorul să știe care a fost intenția noastră.   Mai întâi, tipul de cititori avut în vedere. Această carte se dorește a fi o introducere; ca atare, ea nu se adresează cercetătorilor. Am în vedere atât cititorii care intenționează să abordeze studiul Noului Testament (NT) de unii singuri, cât și studenții care frecventează cursuri despre NT la diferite niveluri (de ex., grupuri de studii biblice, învățământ religios sau primii ani de seminar etc.). Cu alte cuvinte, am încercat să scriu o carte care să-l poată ghida pe cel care citește pentru prima dată într-o manieră aprofundată Noul Testament, în întregime sau în parte, și trebuie să fie capabil să răspundă mai târziu unor chestiuni mai specifice   În al doilea rând, această carte se concentrează asupra Noului Testament, și nu asupra „creștinismului primar”. De ce? Studiul creștinismului primar se înscrie în Istoria Bisericii: este deci un câmp mult mai vast decât cercetarea biblică. Creștinismul nu-i decât în parte o „religie a cărții”. Primii care l-au urmat și l-au proclamat pe Cristos, timp de douăzeci de ani, au făcut-o oral, înainte de a apărea primele însemnări testamentare (în jurul anilor 50). Și chiar după compunerea cărților care constituie actualul NT (între anii 50-150 d.C.), comunitățile creștine au existat în regiuni unde nu circulă nicio carte scrisă (care să se fi păstrat); și, desigur, aveau cu certitudine concepții și credințe pe care nu le regăsim în niciuna din cărțile NT   În al treilea rând, această lucrare se concentrează asupra textului actual al cărților NT, fără să investigheze preistoria sa. NT a suscitat mai multe cercetări savante decât oricare altă literatură de dimensiuni comparabile. Acest lucru se traduce printr-o largă și incontrolabilă diversitate de teorii cât privește sursele (ce nu s-au păstrat) care, combinate sau corijate, se află la originea cărților ajunse până la noi.   În al patrulea rând, primul obiectiv al acestei cărți este să ne introducă în lectura cărților NT, și nu atât a unor cărți despre NT. Prin urmare, doar o cincime din această Introducere va fi dedicată unei discuții generale sau tematice (cap. 1-6, 15-17, 25). Restul va consta în capitole dedicate fiecărei cărți a NT și tocmai despre aceste capitole intenționez să vorbesc acum. Dacă ar trebui să predau un curs de Introducere în Noul Testament, prima recomandare pe care aș face-o studenților mei ar fi să citească fiecare text neotestamentar ce urmează a fi luat în discuție. Multe Introduceri pleacă de la presupunerea că cititorul este foarte nerăbdător, dacă nu cumva chiar obligat să citească NT; după părerea mea, publicul cititor are nevoie să i se arate cât este de provocator contactul cu NT, pentru că paginile sale au legătură cu viață și cu preocupările fiecăruia dintre noi   În al cincilea rând, problemele religioase, spirituale și ecleziastice ridicate de NT vor fi prezentate de-a lungul întregii cărți. De fapt, în cea mai mare parte a capitolelor mele, ultima subsecțiune care precede Bibliografia va aduce în discuție chestiuni și probleme pe care le vom numi Chestiuni deschise; cititorii vor fi invitați aici să reflecteze la probleme ridicate de NT, cu privire la Dumnezeu, la Cristos și alte personaje din NT, la Biserica etc. Deși este evident că NT se poate studia și dintr-un punct de vedere profan sau neangajat, sau din cel al religiilor comparate, el ar trebui să intereseze pe majoritatea cititorilor, această reflecție fiind importanță pentru ei din punct de vedere religios.   În al șaselea rând, această carte se vrea „centrista”, echilibrată. Cititorii trebuie să știe că această alegere s-a făcut pe fondul unor dezbateri universitare. O Introducere are datoria de a reflecta care este astăzi poziția cercetătorilor. Această apreciere nu este simplă. Noi teze îndrăznețe tind să atragă atenția și ele pot aduce succes și titluri universitare celor care le propun. Raportând aceste propuneri, mass-media pot lăsa impresia că în general sunt cercetătorii cei ce le susțin. Desigur, unul sau altul din aceste noi puncte de vedere merită efectiv o largă audiență; dar, mult prea adesea, ceea ce reține atenția mijloacelor de comunicare în masă este prea puțin recunoscut și puțin plauzibil. Pentru a fi cât mai mult în slujba cititorilor, aș încerca să evaluez poziția majorității specialiștilor – chiar dacă în chestiuni specifice aș înclina să susțin opinia minorității. Este evident totuși că anumite aprecieri despre poziția majorității nu sunt total lipsite de prejudecăți personale. - Raymond E. Brown