Introducere in terapia psihanalitica

Timp de un secol, psihanaliză și a confirmat valoarea terapeutică în condiții sociale și culturale mereu schimbate. Și, în mod firesc, tehnica psihanalitică s a modificat și perfecționat, adaptându se la specificul pacienților care solicitau ajutor terapeutic, din ce în ce mai îndepărtați de psihonevrozele abordate de Freud (tulburări de personalitate narcisice și borderline sau chiar psihoze). Prezentul tratat de tehnica psihanalitică oferă o perspectivă sintetică și extrem de clară asupra evoluției tehnicii psihanalitice, prezentând atât abordarea clasică, dar și abordarea contemporană. W. Mertens insista în acest volum asupra modului în care sunt tratate în psihanaliza contemporană aspecte deosebit de importante ale terapiei psihanalitice: interpretarea rezistenței, transferul și contratransferul ca instrumente clinice, interviul preliminar, semnificația viselor și multe altele. Teoria tehnicii psihanalitice este bogat ilustrată prin vignete clinice. Studenții, psihologii sau medicii care doresc să se instruiască în continuare în psihoterapia psihanalitică, dar, firește, și terapeuții deja formați și alți cititori vor găsi în această carte un ghid pentru o mai bună înțelegere a desfășurării procesului psihanalitic.   O altă explicație posibilă a problemei de ce clinicienii buni, chiar dacă sunt de proveniențe teoretice diferite, obțin rezultate pozitive asemănătoare, constă în următoarea idee: cea mai semnificativă formă de intuiție din partea analis- tului constă în intuiția interacțiunilor transfer–contratransfer și mai ales a propriilor lacune de empatie, care apar în orice terapie (inevitabil). Terapeuții buni pot să facă față cu bine întreruperii contactului, în timp ce terapeuții ambițioși, care se simt împliniți, întâmpină dificultăți să mai reacționeze empatic după critică, dezamăgirea sau retragerea pacientului. Este important ca relația terapeutică să fie utilizată cu folos atunci când analistul poate anti- cipa, pe baza înțelegerii sale scenice, fantasmele transferențiale inconștiente ale pacienților săi. Când oamenii se hotărăsc să meargă la un psihanalist, ei au în vedere, de cele mai multe ori, scopuri terapeutice foarte clare. De exemplu, vor să se simtă mai vii, să scape de frecvențele dureri de cap, să se delimiteze mai bine față de alți oameni, să atingă o capacitate de trăire sexuală mai intensă, să renunțe la gânduri compulsive chinuitoare, să scape de angoasele de contact și de relație, să vadă din nou un sens în viața lor, să se despartă în cele din urmă de un partener pe care nu-l iubesc, dar fără să trăiască sentimente profunde de abandon, să-și domine vechile experiențe traumatice, să depășească în sfârșit sentimentele jenante de vinovăție și inferioritate, să învețe să-și controleze stările continue de angoasă și multe altele. Scopurile terapeutice ale unui pacient care cauta tratament merită să fie luate în serios, iar în cercetările recente s-au dovedit a fi importante criterii de prognoză și succes, deoarece pot conține o apreciere privind adecvarea și capacitatea de colaborare - Wolfgang Mertens   Wolfgang Mertens este profesor de psihologie clinică și psihanaliză la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen. Din cuprins:   1. Perspectiva istorică asupra dezvoltării terapiei psihanalitice 1.1. Dezvoltarea tehnicii psihanalitice la Freud 1.2. Câteva dezvoltări ulterioare și inovații la elevii și succesorii lui Freud 1.3. Influențele diferitelor completări teoretice asupra tehnicii tratamentului   2. Scopurile tratamentului în psihanaliza 2.1. Perspectiva istorică 2.2. Scopurile analitice ale tratamentului 2.3. Influența normelor și a valorilor socioculturale   3. Indicații pentru psihanaliza și psihoterapie psihanalitică 3.1. Perspectiva istorică 3.2. Criterii fenomenologice și structurale ale adecvării 3.3. Starea psihodiagnostică de ansamblu: profiluri diagnostice 3.4. Nivelul procesului de organizare 3.5. Tendințe de obiectivare în diagnoza tulburărilor structurale ale Eului 3.6. Formarea judecății diagnostice și stereotipii de percepție ale psihanaliștilor 3.7. Procese de prelucrare a informației în stabilirea indicației terapeutice 3.8. Cercetări empirice 3.9. Dependența de analist a analizabilității pacientului — pe calea spre o indicație terapeutică bazată pe interacțiune   4. Psihanaliza, psihoterapie analitică și psihoterapie fondată pe psihologia abisală 4.1. Perspectiva istorică 4.2. Deosebirile între psihanaliza și psihoterapia analitică 4.3. Psihanaliza sub aspectul „eficienței economice“ 4.4. Psihoterapia fondată pe psihologia abisală 4.5. Psihoterapia cu baza psihanalitică (Kutter) 4.6. Psihoterapia orientată spre psihologia dezvoltării (Blanck și Blanck) 4.7. Terapia psihanalitic interacțională (Heigl Evers și Heigl) 4.8. Psihoterapia psihanalitică în cazul tulburărilor caracteriale grave și al personalităților borderline (Kernberg) 4.9. Modelul stadial al metodelor psihanalitice de tratament (Gedo și Goldberg) 4.10. Trecerea de la psihoterapie la psihanaliza   5. Primul interviu psihanalitic 5.1. Perspectiva istorică 5.2. Primul interviu psihanalitic și anamneza abisală 5.3. „Recomandările“ lui Balint 5.4. Dimensiunile epistemologice ale primului interviu 5.5. Posibilități de orientare în primul interviu 5.6. Anamneza biografică sub aspectul psihologiei abisale 5.7. „Interviul structural“ al lui Kernberg   6. Regula psihanalitică fundamentală 6.1. Perspectiva istorică 6.2. Aspecte ale asocierii libere din perspectiva psihologiei sociale  și a sociologiei limbajului 6.3. Regula fundamentală și pandantul ei la analist 6.4. Capacitatea de oscilare în comunicarea psihanalitică 6.5. Asocierea liberă ca rezistența 6.6. Psihanaliza fără regulă fundamentală? 6.7. Utilizarea regulii fundamentale 6.8. Fantasme inconștiente că determinante ale asocierii libere 6.9. Asocierea liberă și determinismul psihic 6.10. Distanțarea de conținuturile manifeste — perspective ale psihologiei gestaltiste 6.11. Cercetări empirice   7. Atitudinea psihanalitică de cunoaștere 7.1. A putea asculta: aspecte metodologice 7.2. Despre obiectul psihanalitic 7.3. Accesul din perspectiva hermeneuticii și a hermeneuticii abisale 7.4. Ipoteza psihanalitică la o interpretare din perspectiva hermeneutică abisală 7.5. Despre atitudinea cognitivă specifică atenției liber flotante 7.6. Înțelegerea logică, psihologigă și scenică 7.7. Empatia din perspectiva psihanalitică 7.8. Tulburări ale capacității de empatie 7.9. Regresia în procesul de cunoaștere 7.10. Motivațiile înțelegerii empatice 7.11. Dimensiunea de dezvoltare a empatiei 7.12. Body empathy   8. Interpretare și reconstrucție 8.1. Interpretare 8.2. Reconstrucția 9. Alianța terapeutică 9.1. Perspectiva istorică 9.2. Indicatori ai alianței terapeutice 9.3. Măsuri pentru stimularea alianței terapeutice 9.4. Apariția alianței terapeutice aduce într adevăr un progres? 9.5. Lucrări empirice privind alianța terapeutică   10. Transferul 10.1. Perspectiva istorică 10.2. Constatarea transferului ca apărare a analistului — câteva aspecte teoretico istorice 10.3. Transferul: repetare a trecutului sau creație nouă? 10.4. Funcțiile transferului 10.5. Componentele interacționale din transfer   11. Utilizarea transferului 11.1. Perspectiva istorică 11.2. Poziția centrală a analizei transferului 11.3. Intensificarea transferului și nevroza de transfer 11.4. Rezistența și transfer 11.5. Înțelegerea aluziilor de transfer 11.6. Comunicarea propriilor sentimente (contratransferențiale)? 11.7. Incertitudinea adecvării sau inadecvării impresiilor 11.8. Împiedicarea transferului și nevrozei de transfer? 11.9. Cercetări empirice   12. Nevroza de transfer 12.1. Perspectiva istorică 12.2. Nevroza de transfer — mit sau realitate clinică? 12.3. Ubicuitatea nevrozei de transfer? 12.4. Înlocuirea completă a nevrozei adulte? 12.5. Reacții de transfer versus nevroza de transfer 12.6. Interpretabilitatea nevrozei de transfer în cazul tulburărilor structurale ale Eului? 12.7. Funcția scenică a Eului în nevroza de transfer 12.8. Destinul nevrozei de transfer după terminarea analizei   13. Contratransferul 13.1. Istoric 13.2. Diferite concepții despre contratransfer 13.3. Rezistență contratransferențială 13.4. Nevroza de contratransfer 13.5. Identificarea proiectivă 13.6. Contratransferul sexual   14. Gestionarea contratransferului 14.1. Istoric 14.2. Indicatori ai contratransferului 14.3. Autoanaliza contratransferului 14.4. Vise contratransferențiale 14.5. Forme de manifestare și gestionarea rezistenței de contratransfer 14.6. Cum se procedează cu identificarea proiectivă sau cât de desăvârșită trebuie să fie continerea?   15. Analiza rezistențelor 15.1. Istoric 15.2. Definiția rezistenței 15.3. Funcția multiplă a rezistențelor 15.4. Utilizarea analizei rezistențelor 15.5. Abordarea afirmativă a lui R. Schafer 15.6. Rezultatele grupului de cercetare de la Mt. Zion 15.7. Caracterul central al rezistenței transferențiale   16. Perlaborarea 16.1. Istoric 16.2. Pași ai procesului de perlaborare: explicația cauzală, explicația intențională și înțelegerea hermeneutică  16.3. Conflict, simptom, nevroza și necesitatea perlaborării 16.4. De ce perlaborarea, adică analiza, este adesea atât de anevoioasă?   17. Analiza viselor 17.1. Istoric 17.2. Importanța interpretării viselor 17.3. Unele aspecte ale cercetării experimentale a viselor 17.4. Funcțiile visării 17.5. Diferențierea între visul manifest și cel latent 17.6. Semnificația visului inițial   18. Personalitatea analistului 18.1. Istoric 18.2. Diferite motive pentru profesia de psihanalist 18.3. Structuri de personalitate diferite 18.4. Experiențe cu diferiți analiști 18.5. Personalitate, teorii și reprezentări axiologice   19. Sexul analistului 19.1. Scurt istoric 19.2. Influența sexului în relația reală și în relația transferențială 19.3. Este mai bine pentru o femeie să meargă la o psihanalistă? 19.4. Diferite constelații sexuale 19.5. Cercetări empirice   20. Trecerea la act 20.1. Scurt istoric 20.2. Acceptarea trecerii la act 20.3. Trecerea la act ca provocare pentru analist 20.4. Transferul erotizat și sexualizarea 20.5. Contactul corporal — trecerea la act a analistului   21. Reacția terapeutică negativă 21.1. Scurt istoric 21.2. Impulsuri din partea teoriilor relațiilor de obiect 21.3. Reacția terapeutică negativă: cauze iatrogene? 21.4. Problema interpretării corecte 21.5. Motivația terapeutică negativă 21.6. Aspecte tehnice   22 Factori eficienți 22.1. Scurt istoric 22.2. Modul de a proceda al analistului ca factor eficient 22.3. Procesele psihice ale pacientului în calitate de factori eficienți   23. Terminarea analizei 23.1. Scurt istoric 23.2. Criterii ale terminării 23.3. Valori empirice 23.4. Dizolvarea iubirii de transfer? 23.5. Este sfârșitul analizei cu adevărat un sfârșit? 23.6. Analize fără sfârșit la nevrozele de caracter?     24. Cercetarea rezultatelor 24.1. Scurt istoric 24.2. Lipsa de cercetare asupra terapiei psihanalitice? 24.3. A câștigat cu adevărat fiecare și a meritat fiecare un premiu? 24.4. Este posibilă cercetarea empirică în psihanaliza? 24.5. Observații la critica lui Grunbaum 24.6. Opțiuni pentru o viitoare cercetare în psihoterapie 24.7. Cercetare intraclinică sau extraclinică?