Romanul Invenția lui Morel al scriitorului argentinian Adolfo Bioy Casares (1914-1999), "cel mai pur dintre scriitorii fantastici din Argentina și, poate, din America" (Luis Alberto Sanchez), este, neîndoios, una dintre operele emblematice ale literaturii contemporane de expresie spaniolă. Jorge Luis Borges, marele prieten și colaborator al autorului, conchide în prologul pe care îl semnează: „...am recitit cartea: nu mi se pare o inexactitate sau o hiperbolă să o calific drept perfectă". Roman de aventuri, de dragoste, dar mai cu seamă de mister, Invenția lui Morel cultivă genul science-fiction maniera originală, abordând fantasticul prin prisma caracterului său tehnic. Este o captivantă confesiune a protagonistului - un fugar fără nume, scriitor venezuelean condamnat pe viața de o justiție nedreaptă - care ajunge pe o insulă neospitalieră, aparent pustie, unde, pe măsură ce învață să supraviețuiască în condiții dramatice, este tot mai fascinat de prezența fantomatică a unui grup de oameni care îi apare la răstimpuri, precum și a unor stranii fenomene ce par a contrazice legile firii. - Tudora Șandru Mehedinți Povestită de un protagonist al cărui nume nu este spus niciodată, acțiunea începe cu sosirea acestuia pe o insulă aparent pustie, cușcopul de a se izola de lume. Circulă un zvon că insula a fost declaratain carantină din cauza unei boli misterioase. Cu toate acestea, după primele plimbări, protagonistul se va întâlni cu un grup mare de oameni, aparent turiști, însă o femeie din acest grup, numită Faustine, îi atrage atenția personajului principal. Explicația enigmelor este pe cât de surprinzătoare, pe atât de neașteptată, astfel încât se poate trage concluzia că ne aflăm în fața unui roman science-fiction de dragoste.
