Isihasmul. Cuptorul inrourat al inimii

Linistirea mintii nu inseamna pasivitatea pe care o propovaduiesc religiile orientale. In starea de isihie, mintea omului se desprinde de orice lucru zidit. Ea devine precum fulgerul si se alipeste numai de Dumnezeu. Se slobozeste de orice alipire, iar duhul este liber sa se avante catre cele de sus, tanjind sa se uneasca cu Duhul lui Dumnezeu. Linistirea mintii este infatisata prin urmatoarele cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel: Cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El.    Cei care se indeletnicesc cu linistirea mintii pot parea lenesi in ochii lumii, insa ei poarta inlauntrul lor mai multa viata decat cel mai activ om de afaceri din lume. Nici chiar activitatea intelectuala a celor mai mari si ilustri profesori nu se poate asemana cu ardoarea duhului celui ce nazuieste spre Dumnezeu. Pentru ca omul pamantesc sa prinda Duhul lui Dumnezeu, sa inhate Imparatia cea nezidita, trebuie sa fie neincetat intr-o stare de extrema incordare. Cuviosul Sofronie spunea ca pana si trupul celui ce se roaga nu se relaxeaza, ci pastreaza aceeasi incordare ca si duhul. Chiar daca boala sau batranetea il tintuiesc la pat, el isi tine trupul incordat, pentru ca si duhul sa ramana in stare de tensiune. Numai daca vietuieste in acest chip, va putea patrunde in locasul minunat si plin de lumina al isihiei mintii.    Fericitul Staret Siluan spunea: Daca esti de-Dumnezeu-cuvantator, atunci te rogi curat; daca te rogi curat, atunci esti de-Dumnezeu-cuvantator. Monahul-nevoitor nu este teolog in intelesul academic al cuvantului, ci teolog in alt sens, caci prin rugaciunea curata se invredniceste de adevarate contemplari dumnezeiesti.  Isihasmul inseamna biruinta omului asupra patimilor sale, atunci cand Duhul Se odihneste in camara de nunta a inimii lui. Este o nevointa ascetica cu caracter indoit: pe de o parte, presupune dezbacarea si lepadarea de omul cel vechi, iar pe de alta parte, asumarea, imbracarea si primirea plinatatii omului celui nou. Nimeni nu va putea afla limanul cel neinviforat al isihiei daca nu "a ramas mai intai cu Hristos in incercarile Lui", daca nu s-a suit pe Cruce impreuna cu Domnul si nu a murit cu desavarsire lumii, pentru a invia impreuna cu Hristos si a deveni partas al plinatatii vietii Sale.