Isihasmul, nevointa cultivarii inimii

Isihasmul inseamna biruinta omului asupra patimilor sale, atunci cand Duhul Se odihneste in camara de nunta a inimii lui. Este o nevointa ascetica cu caracter indoit: pe de o parte, presupune dezbacarea si lepadarea de omul cel vechi, iar pe de alta parte, asumarea, imbracarea si primirea plinatatii omului celui nou. Nimeni nu va putea afla limanul cel neinviforat al isihiei daca nu "a ramas mai intai cu Hristos in incercarile Lui", daca nu s-a suit pe Cruce impreuna cu Domnul si nu a murit cu desavarsire lumii, pentru a invia impreuna cu Hristos si a deveni partas al plinatatii vietii Sale.