Aleksandar Hemon povestește despre copilărie ca despre război și privește războiul cu familiaritate. Umorul se manifestă cu cele mai neașteptate gesturi, iar drama se ascunde în locuri unde nu ești obișnuit să privești. Ca orice carte adevărată, povestirile sale îți arată și mai clar obstacolele vieții. - MARIUS CHIVU „Cel mai bun lucru la care pot spera personajele lui Hemon este intersectarea ocazională cu ficțiunea. Poate că în viața reală cititorii săi nu pot spera nici ei la mai mult, dar în poveștile lui se pot bucura de desăvârșirea artistică stranie, solitară a imaginației individuale de la o distanță pe care nu o simți nicicum ca distanță. - THE NEW YORK TIMES Hemon aranjează cuvintele ca nestematele dintr-un colier. O cravată stă aruncată pe un scaun ca un tendon rigidizat, o mașină este inscripționată cu gândurile altcuiva, dinții unui personaj sunt precum tuburile unei orgi. Cu un control oțelit și un ochi antic, Hemon a asamblat aici încă o operă extraordinară. - PUBLISHERS WEEKLY
