Iubiri caraghioase

Iubirea este pentru Milan Kundera altceva decât blânda visare sau suspin abisal, ceva mult mai palpabil, „epidermic“ aproape. Nu maladive fantasme, nu obscure pulsiuni îi împing pe eroii nuvelelor sale unul către altul: în doi, nu e loc de subtile ocoluri și de inavuabile complexe, totul se reduce la expresia cea mai brutală a esențialului. Cu nespusă luciditate și cu enorma ironie, Kundera dezvăluie resorturile cotidiene ale relației de cuplu, care sfârșesc prin a provoca un imens hohot de râs. Un râs izbăvitor, fiindcă sub tribulațiile erotice ale personajelor își arată întotdeauna chipul una dintre meschinele strategii de disimulare și supraviețuire ale omului, aceea care măsoară adevărata dimensiune a eșecului său. Fragment din cartea “Iubiri caraghioase” de Milan Kundera:   “I-a cedat, nu i-a cedat, asta nu-i chiar atât de important precum crezi dumneata, dragă Elisabeta. Se știe că Abelard a fost castrat, și totuși, el și Heloisa au continuat să fie îndrăgostiții credincioși a căror iubire a rămas nepieritoare. Doamna George Sand a conviețuit șapte ani cu Frederic Chopin, neatinsă ca o fecioară, și, spune-mi, ce-i dragostea dumitale față de dragostea lor?! Ca să nu mai pomenesc în această înălțătoare corelație cazul curviștinei care, refuzându-mă, mi-a dăruit cea mai înaltă cinstire amoroasă. Ține bine minte ce-ți spun, scumpa mea Elisabeta: dragostea se leagă mult mai puțin decât li se pare oamenilor de acel lucru la care dumneata te gândești neîncetat. Doar n-o să-mi spui că te îndoiești de dragostea Klarei pentru Flajșman! E fină și amabilă cu el, și totuși îl refuză. Dumitale asta îți sună nelogic, dar ce altceva e dragostea decât un lucru lipsit de orice logică?  - Și ce vedeți dumneavoastră nelogic în asta? râse iar, total neinspirată, Elisabeta. Klara e interesată să obțină o locuință. De aceea e drăguță cu Flajșman. De culcat însă nu vrea să se culce cu el pentru că are, probabil, pe altul cu care se culcă. În schimb, asta nu poate să-i facă rost de locuință. Aici e tot spilul. În clipa aceea, Flajșman își ridică privirea și spuse iritat:  - Îmi calci pe nervi. Parcă ai fi la pubertate. Vorbești numai așa ca să nu taci. Dacă femeia e pudică? Asta dumitale nu-ți poate trece prin cap? Dacă are, știu eu, o boală pe care mi-o ascunde? O cicatrice post-operatorie care-i strică puțin aspectul fizic? Femeile sunt nemaipomenit de sfielnice. Numai că dumneata, Elisabeta, de unde să știi toate astea... - Sau, îi sări în ajutor medicul-primar, în fața lui Flajșman, Klara e atât de împietrită de teama dragostei, încât nici nu se poate iubi cu el. Dumneata nu ești capabilă să-ți imaginezi că ai putea fi îndrăgostită de un bărbat în asemenea hal încât să nu fii în stare să te culci cu el? Elisabeta declară că nu.”