În jurnal, la fel ca în memorii, nu știi niciodată când se termină experiența și când începe ficțiunea. Bineînțeles, ficțiunea începe imediat ce te așezi să scrii, chiar și în memoria cu dată imediată, jurnalul, pentru că întotdeauna va exista, dincolo de ispita inerentă de a denatura realitatea în scopul modelării imaginii auctoriale, denaturarea prin rememorare și, implicit, prin interpretare a faptelor. știm bine că același eveniment la care au participat doi oameni va fi rememorat subiectiv și diferit de fiecare dintre ei. Cu toate acestea, jurnalul cred că are o mai mare șansă a autenticității deoarece omul care își scrie și consuma prin scris experiența recentă se află încă în proximitatea, în prospețimea narativă a realului consumat, însă cumva în afara presiunii imediatului, care poate prejudicia credibilitatea. Mai cred, de asemenea, că omul care își scrie jurnalul aduce în scenă o autoritate morală care îl oprește de la falsificări inutile și da, până la urmă, mai multă valoare contextului și totodată implică o serie de fire narative latente ale realității, neconsumate, care pot să proiecteze ceea ce deja s-a consumat într-o multitudine de deveniri posibile ale momentului inițial. În linia aceasta cred că se înscrie și jurnalul lui Cristian Fulas, cu o mise-en-scene postmodernă și o intrigă de policier . Acestea vin să reconstituie nu doar momentele scrierii unei cărți și a debutului unui autor, ci o bună parte dintr-o istorie (foarte recentă) a receptării acestui debut și, cu atât mai important, a contextului socio-cultural în care acest debut are loc. Menirea jurnalului este, în cele din urmă, aceea de a construi o imagine asumată a unui autor care se pune pe sine în contextul propriei receptări. Este, de fapt, o receptare de sine opusă sau tangenta receptării exterioare care vine să compenseze prin exprimarea directă, de la sursă, a intenționalității auctoriale estetice, lacunele sau „erorile” receptării oficiale. Este, dacă vreți, un exercițiu de echilibru, de suprapunere a unei imagini teoretice a intenționalității unei imagini publice a preconcepțiilor.
