Scenele redate de Anca ar fi amuzante dacă nu ar fi triste. Așa a spus, la un moment dat, un cititor și i-am dat dreptate. La prima citire, te amuzi. Uneori (de cele mai multe ori!) râzi cu lacrimi. La a doua citire, sau poate chiar la a treia, partea amuzantă rămâne deoparte și vezi realitatea. Vezi omul din spatele cărților și oamenii pe care îi întâlnește zi de zi, oamenii aceia care nu au habar că librarul citește cărți și nu gânduri. Citind cartea Jurnal de Librar, nu numai că vei privi cu alți ochi librăritul, dar e foarte posibil să te împrietenești cu primul librar care îți va ieși în cale și să-i mulțumești pentru răbdare, pentru zâmbet și chiar să aranjezi cartea căzută de pe raft pe care, între doi clienți nehotărâți, țârâitul telefonului și cutia cu noutăți ce trebuie etichetate și puse la raft, nu a reușit să o așeze la locul ei. - Andreea Ban – Serial Readers Jurnal de librar a fost, la început, un hashtag pe care-l foloseam la finalul fiecărei povestiri legate de ceea ce mi se întâmplă la munca pe care o puneam pe Facebook nu atât din dorința de a arăta ce amuzantă e viața de librar, ci mai mult sperând ca publicul larg, consumatorii de carte și nu numai, vor vedea meseria de librar mai aproape de ceea ce este ea de fapt și mai puțin un „ah, ce frumos, stai toată ziua și citești și mai iei și salar”. Nu, n-ai nici măcar voie să citești la muncă în cele mai multe locuri. Și dacă ar fi așa, salariul nu e deloc de invidiat. - Anca Zaharia
