Kafka si papusa calatoare

Într-o dimineață însorită în timp ce se plimba prin Parcul Steglitz din Berlin, Franz Kafka a întâlnit o fetiță care plângea. Fără să știe de ce, plânsul ei l-a durut atât de tare, încât trebuia să afle de ce. O chema Elși și își pierduse păpușa, pe draga ei Brigidă. „Dar păpușa ta nu s-a pierdut, a plecat într-o călătorie și ți-a trimis o scrisoare. O, cum am uitat! Desigur, ți-o aduc mâine. Eu sunt poștașul păpușilor”. Și, timp de trei săptămâni, Franz Kafka i-a scris lui Elși, în fiecare zi, câte o scrisoare. Jordl Sierra i Fabră s-a încumetat, în 2006 să rescrie, să reconstituie fragmente din aceste scrisori, după ce a citit articolul lui Cesar Aira, Păpușa călătoare, publicat în El Paiș la 8 mai 2004. Ideea de Ia care a pornit a fost aceea că Franz Kafka a simțit că trebuie să recupereze sufletul fetiței și să împiedice o traumă care ar fi marcat-o toată viața: trauma de a fi abandonată de o ființă dragă.