Ador cărțile care au la bază un fapt real, îmi aduc o informație nouă și sunt bine scrise. Dacă toate cele 3 aspecte se întrunesc într-un singur roman, o consider o carte bună. Nuvela/romanul de față m-a cucerit iremediabil.
În 1923 o fetiță din Berlin pe nume Elsi și-a pierdut păpușa într-un parc și plângea cu jale pe o bancă. 
, care la vremea aceea se plimba prin parc, a fost emoționat de suferința fetiței. Acesta a înscenat “plecarea în călătorie” a păpușii prin scrisorile compuse și distribuite chiar de el “poștașul de păpuși”. Astfel, timp de trei săptămâni Kafka revenea în parc zilnic pentru a-i aduce fetiței câte o scrisoare de la păpușa ei.
Scrisorile rămân un mister până astăzi. De-a lungul anilor specialiștii operelor lui Kafka au încercat să dea de urma scrisorilor. Fetița a fost căutată prin împrejurimile parcului, însă așa și nu a fost găsită. Acesta rămâne unul dintre cele mai mari mistere literare ale secolului XX.
Autorul a inventat scrisorile, conturând o poveste duioasă cu un final la fel de frumos. O carte care îți trezește sentimente de duioșie, de admirație, te atinge prin simplitate și frumusețe. Elsi este toată doar inocență și puritate. Este o copilă, iar cei mici privesc viața prin ochelarii roz. Mai mult de atât, ea crede, pentru copii nu există neîncredere, copiii sunt sinceri și cred în tot ce li se spune.
Kafka apare și el dintr-un alt unghi. Este un domn sensibil și înduioșat. Felul în care a reacționat și a construit epopeea scrisorilor este admirabil. Kafka a ținut cont de sentimentele pure ale fetiței. El și-a dedicat timpul și abnegația pentru a face fericită această copilă străină. Cu siguranță acest copil nu a uitat niciodată gestul remarcabil al scriitorului. Kafka a tratat acest copil cu seriozitate și deci a dat un exemplu demn de urmat.
Recomand cartea cu căldură. Pe lângă istoria dulce care stă în spatele ei, nici scrierea autorului nu este mai prejos. Eu cred că Jordi Sierra i Fabra a făcut o treabă bună. Autorul a intrat perfect în pielea lui Kafka, dar mai ales în analiza psihologiei copiilor. Scrisorile sunt de o frumusețe pură. Nu vom afla nicicând cât de aproape sau departe sunt acestea de original, însă pe mine m-au cucerit.
Și acum câteva date privind veridicitatea istoriei din spatele acestui roman. Povestea, în mai multe versiuni, are o istorie venerabilă care datează de mai bine de jumătate de secol și a fost povestită pentru prima dată de o sursă foarte apropiată de Kafka, partenerul său pentru ultimul an al vieții sale, Dora Diamant.
În 1982, Ronald Hayman a menționat povestea păpușii în biografia sa despre Kafka, iar în 1984, criticul literar Anthony Rudolf a publicat o versiune a poveștii, tradusă din franceză, în suplimentul literar al Cronicii evreiești. În prefața lui Rudolf, povestea este descrisă ca „povestea lui Kafka – simplă, perfectă și adevărată”, pe care Diamant o transmisese inițial în persoană lui Marthe Robert, o traducătoare franceză a lui Kafka, la începutul anilor 1950.
Dacă încă nu te-am convins s-o citești, aș mai adăuga că este o cărțulie cu mai puțin de 100 pagini, o dai gata într-o seară. Plus este o lectură relaxantă. Autorul a scris scurt și la obiect și mi s-a părut perfect așa.
Copiii sunt o plămadă delicată, trebuie să ai mare grijă cu ei.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Jordi Sierra i Fabra:
